O învățătoare din mediul rural susține că pentru elevii de la sate ar trebui o programă adaptată, pentru că foarte mulți dintre ei sunt mult sub nivelul clasei în care sunt înscriși.
Din păcate, deși suntem în 2026, în era tehnologiei, în care omenirea a ajuns să aibă aliată inteligența artificială, în unele sate încă există învățământ simultan. Adică într-o clasă, cu același învățător, sunt elevi de la mai multe cicluri de învățare, iar cadrul didactic se plimbă, într-o oră, de la o „clasă” la alta, în aceeași încăpere. E clar că învățarea se face diferențiat, în funcție de anul de studiu, iar elevii sunt grupați, la fel, după anii de studiu.
Din acest amestec, însă, nu iese nimic, decât niște elevi care absolvă învățământul primar fără cunoștințe minime. Evident, nu este vina lor că s-au născut și că trăiesc la țară, nu este nici vina învățătorului, care atât poate să facă în condițiile în care trebuie să se împartă și la unii, și la alții. Degeaba avem programe financiare care dotează sălile de clasă cu table inteligente, tablete de ultimă generație, degeaba avem la catedră un cadru didactic dedicat, rezultatul final este același: unii elevi sunt analfabeți cu diplomă. Absolvenți de școală primară dintre care doar unii merg mai departe, la gimnaziu, și reușesc să finalizeze opt clase.
Din păcate, acest „învățământ simultan”, care a fost, în declaraţii, pe buzele tuturor miniștrilor de resort, nu a putut fi complet înlocuit. În sate nu sunt suficienţi copii pentru clase independente, iar impedimente de ordin geografic împiedică transportul elevilor în şcoli comunale mai mari.
Cu toate tarele sale, învățământul din mediul rural a dat însă şi elevi cu performanțe școlare deosebite, cu premii la diferite concursuri și olimpiade școlare. Nu de puține ori absolvenți de gimnaziu în mediu rural au obținut la examenul final de clasa a VIII-a medii mai mari sau egale cu ale celor din oraș, deşi condiţiile de studiu cu siguranţă rareori sunt aceleaşi. Performanțele sunt cu atât mai valoroase, cu cât elevii de la țară nu fac meditații, nici măcar la obiectele de bază. Pentru foarte mulți dintre ei, liceul la oraș rămâne un vis frumos, de multe ori irealizabil. Evident, există și elevi din mediul rural care fac liceul și apoi facultatea, dar ei sunt excepţia, nu regula. Ideea de a le crea condiţii identice este lăudabilă, dar poate mai meritoriu ar fi efortul de a investi în ceea ce le trebuie. Sistemul simultan are nevoie, mai ales, de un învăţător special instruit pentru acest tip de instruire, care să aibă atenţie distributivă, răbdare şi empatie în cantităţi mai mari, precum şi o programă adaptată. Un om care ar trebui să fie chemat mai puţin la şedinţe, căruia i-ar prinde bine mai multe fişe de lucru, materiale ajutătoare, rechizite şi aparatură, precum şi un salariu mai mare, fiindcă efortul său este, orice s-ar spune, unul mai intens.
Până una alta, aflăm că, în anul școlar 2026-2027, fiecare elev și cadru didactic va primi gratuit, din partea statului român, manuale, caiete și alte rechizite care vor contribui la eficientizarea învățământului și la modernizarea lui. Sperăm că, în tot acest hei-rup administrativ, elevii şi învăţătorii de la simultane nu vor fi, din nou, uitaţi.
