Există o specie nouă de român care nu apare nici în recensământ, nici în bazele de date ale Institutului Național de Statistică. Nu produce mare lucru, nu citește prea mult, uneori nici nu scrie extraordinar de corect, dar are o activitate intensă și constantă: comentează. Tot. Absolut tot.
Rețelele sociale au devenit cel mai mare stadion național de „dat cu părerea”, iar românul a intrat în acest campionat cu un entuziasm fantastic. Nu contează dacă ești economist sau dacă n-ai reușit niciodată să-ți faci un buget până la sfârșitul lunii. Nu contează dacă ai citit zece cărți sau doar eticheta de la bere. În momentul în care intri pe Facebook, TikTok sau Instagram, devii automat specialist în politică externă, frumusețe feminină, fotbal, războaie, medicină, economie și relații internaționale.
Internetul a democratizat opinia atât de tare, încât astăzi orice om cu poză de profil făcută în oglinda din baie simte că are datoria morală să explice lumii cum stau lucrurile cu adevărat.
Exemplul clasic? Să luăm o postare inocentă: „Angelina Jolie, veșnic frumoasă!”, însoțită de o poză cu actrița ajunsă la nobila vârstă de 50 de ani. Pentru restul planetei, ea rămâne un simbol al eleganței și al frumuseții, o vedetă cunoscută în toată lumea. Imediat apare însă un Dorel virtual dintr-o comună uitată între două gări și decide că „a fost o vreme, acum e trecută!”.
Nu contează că Dorel n-a mai văzut o femeie de calibrul Angelinei decât în revistele lăsate de izbeliște la frizeria din sat. Nu contează că el însuși arată ca și cum a fost „trecut” prin toate intemperiile istoriei fără umbrelă. El se simte perfect îndreptățit să anunțe universul că o vedetă de talie mondială nu se mai ridică la standardele lui estetice.
Și aici apare partea genială a internetului modern: omul nu doar că are o părere, ci chiar crede că omenirea aștepta validarea lui. Fără comentariul lui de sub postare, probabil planeta s-ar fi oprit puțin din rotație.
Înainte, oamenii mai aveau o frână numită rușine. Dacă spuneai o prostie într-un grup, riscai să te privească lumea ciudat. Astăzi, algoritmul te răsplătește. Cu cât ești mai răutăcios, mai agresiv sau mai absurd, cu atât primești mai multă atenție. Iar pentru mulți, atenția a devenit un substitut ieftin pentru valoare.
Problema nu este că oamenii au opinii. E normal să aibă. Problema este că foarte mulți confundă lipsa de filtru cu inteligența și răutatea cu sinceritatea. Au impresia că, dacă jignești direct, ești „asumat”. Dacă ești obraznic, ești „real”. Dacă faci mișto de toată lumea, automat ești superior.
În realitate, comentariile acestea spun, de multe ori, mai multe despre frustrările celui care le scrie decât despre persoana criticată. Pentru că este foarte ușor să judeci viețile altora atunci când stai comod pe canapea și scrollezi între două clipuri și trei reclame la pariuri.
Adevărul este că rețelele sociale au creat cea mai mare iluzie colectivă a vremurilor noastre - impresia că orice părere are aceeași greutate. Iar din cauză că toate părerile par egale, am ajuns în situația în care toată lumea vorbește neîntrebată. Și asta, dragi cititori, este adevărata „magie” a internetului: a dat glas tuturor, inclusiv celor care ar fi făcut mai bine să tacă.
