Eram deunăzi în autobuz. Căldură mare, oră de vârf, nervi întinşi la maximum. Toate condiţiile pentru izbucnirea unui conflict. Le ştiţi bine: sunt acele conflicte sterile, în care toate lumea ţipă necontrolat şi care nu duc la nimic bun. Pot izbucni din orice motiv, unul mai stupid decât altul. Fie cineva a călcat pe altcineva, din greşeală. Fie l-a atins cu sacoşa udă sau rece (nu vă miraţi, oamenii chiar se ceartă pentru asta!), fie l-a împins ca să-şi facă loc la coborîre. A ţinut copilul pe scaunul de alături, nu în braţe. În fine, din orice poate izbucni ditamai cearta.
De aceea, când am auzit o doamnă reproşându-i ceva, cu voce mică, unui cetăţean turmentat, am avut tendinţa nici să nu mai dau atenţie discuţiei. Nu de alta, dar fusese o zi lungă şi plină de evenimente neplăcute, îmi doream măcar liniştea de a mă retrage în propriile gânduri. Totuşi, curiozitatea mi-a ţinut urechile ciulite şi, surpriză! De data aceasta, motivul dojanei era chiar întemeiat. Omul desfăcuse un pachet de ţigări şi aruncase celofanul, cu nonşalanţă, sub scaun. Iar doamna, aşezată chiar pe scaunul din faţă, a văzut scena şi a insistat ca omul să ia gunoiul şi să-l arunce, la coborîre, în coşul de gunoi. Deranjat de intervenţie, împleticind silabele mai ceva ca un prunc de un an, cetăţeanul prins cu mâţa în sac a încercat să bălmăjească: Dăm bani, să facă Primăria! Femeia i-a răspuns, sec: "Nu Primăria te învaţă să fii civilizat! Până una alta, măcar să nu murdărim noi!". Şi a coborît la prima staţie.
În urma ei, viteazul cu alcool la bord a avut o tentativă de a arunca iar gunoiul, dar privirile celor din jur l-au ţinut la respect. A coborît pe urmă, bombănind. Nu ştiu ce o fi făcut odată aflat pe stradă, dar, cel puţin pentru o după-amiază, autobuzul a scăpat de un gunoi în plus.
Eu însă am rămas cu gândurile clar dominate de o dilemă: cum pot unii să fie atât de lipsiţi de bun simţ? Cum o fi să ai atât de puţin respect pentru mediul în care trăieşti? Până la urmă, nu trebuie să întreţinem curăţenia ca să le fie bine celorlalţi, ştiu, e greu să te gândeşti la copii şi la vârstnici, ale căror organisme sunt mai puţin echipate să facă faţă microbilor, dar de ce nu se gândesc oamenii ăştia măcar la ei înşişi? Asta n-am s-o pricep.
Tot în autobuz, cu altă ocazie, am văzut o chestie abracadabrantă: un ins mânca seminţe cu nonşalanţă, ca la el pe moşie, scuipând cojile pe jos şi pe călătorii din jur. Avea însă ceafa groasă şi ornată din plin cu lănţoaie de aur, avea muşchi de bivol, greu încercaţi pe la sală şi umflaţi cu steroizi, aşa că nu i-a spus nimeni nimic. Din fericire, a venit controlul, cu jandarmi cu tot, şi l-a prins fără bilet, dat jos şi executat cu o amendă. Pe care, probabil, n-o s-o plătească.
Să fim sinceri, în condiţiile astea, oricât ar mătura autobuzele lucrătorii Transurb, n-or să reuşească în veci să ţină piept gunoaielor strânse. Dacă aş fi Poliţia, aş face razii prin autobuze, să strâng specimenele astea: beţivi împuţiţi, îmbibaţi cu urină şi fecale, teribilişti de cartier puşi pe terorizat copii şi bunici, pseudomasculi de mahala puşi pe fapte mari, cu mobile de 2-3.000 de lei, dar fără bilet de 1,5 lei. I-aş strânge şi, aşa, poate am mai respira şi noi, ceilalţi. Majoritatea, adică.
