În ultimii douăzeci de ani am asistat, ca om şi ca jurnalist, la tot felul de spectacole. Suntem, zi de zi, martori la diverse „spectacole”, începând cu cel al străzii, care este gratis şi permanent, până la cel politic, cu regizori de la Bruxelles sau mai de departe, cel mai complex şi cel mai costisitor. Din păcate, asta ne ia din timpul şi aşa scurt pe care l-am putea petrece urmărind ceva care să ne facă viaţa mai frumoasă.
Galaţiul se bucură de câteva festivaluri cu tradiţie: de comedie, muzical, de animaţie, de carte, de teatru studenţesc, de teatru francofon, de literatură, de muzică folk, de muzică uşoară, de film, de fanfare (în derulare, zilele acestea), iar săptămâna viitoare de folclor. Cel de comedie, din această toamnă, este pus sub semnul întrebării pentru că noua administraţie locală vrea să-l facă de valoarea primelor ediţii sau deloc. La rândul său, Festivalul „Gulliver”, ajuns la a 20-a ediţie, este tot sub semnul întrebării, ştiut fiind că Teatrul de Păpuşi a devenit secţie a Dramaticului, aşadar bugetul nu poate fi alocat pentru „Gulliver”, ci pentru „Fani Tardini”, care, însă, are propriul său festival.
Numărul gălăţenilor care se bucură, însă, de aceste festivaluri este de maxim 12.000, în cazul celor oferite gratuit, cum a fost „Future Movie”, desfăşurat săptămâna trecută. Aşadar, din cei 290.000 de locuitori ai municipiului, doar patru la sută se bucură de un act de cultură, chiar şi atunci când nu trebuie să plătească (iar din cei 12.000 de gălăţeni prezenţi în cele cinci seri de festival, mare parte sunt aceiaşi, deci procentul real e şi mai mic). Întrebarea e: ce i-ar putea bucura cu adevărat pe ceilalţi 96 la sută? Ce i-ar scoate din casă, din faţa televizoarelor, unde urmărim cel mai prost spectacol, la care, culmea, în permanenţă plătim bilet! Pentru ce ar renunţa gălăţenii să tot urmărească eterna gâlceavă politică? Spectacolele care se întâmplă în oraş sunt făcute pentru toţi gălăţenii, să le vadă, să le accepte sau să le critice, dar să facă acest lucru în cunoştinţă de cauză.
Deunăzi, o cititoare ne semnala revoltată joaca cu apă de la arteziana de lângă Potcoava - devenită cea mai nouă distracţie de vară printre tinerii lipsiţi de multe, poate şi de cei şapte ani de acasă. Sunt mai multe feluri de a ne distra, unele deranjându-i pe cei din jur, ca în cazul „marii stropeli” despre care vorbeam. Cu siguranţă, şi festivalurile sau spectacolele desfăşurate în aer liber îi deranjează pe cei care locuiesc în zonele respective: poate că nu toţi locatarii de la blocurile învecinate sunt dispuşi să asculte, seri la rând, muzică populară sau de fanfară. Însă, dincolo de toate, important este să fim prezenţi la evenimentele care se întâmplă, să nu le lăsăm să treacă pe lângă noi şi apoi să spunem, de câte ori avem prilejul, că Galaţiul e locul unde nu se întâmplă niciodată nimic. Tinerii, în special, ar trebui să participe la toate aceste spectacole, să le caute pe cele în care se regăsesc, să renunţe la televizor, unde oricum nu văd altceva decât tot un fel de bătaie cu apă, mult mai murdară. E important să nu uităm că trebuie să fim participanţi activi în cursa vieţii, nu doar simpli spectatori. Iar cursa e unică, pentru fiecare.
