Iaca, l-au luat cu cătuşe şi pe primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu. Pentru mită, zic procurorii. Nu multă, vreo 25.000 de euro, luaţi aşa, într-o noapte. Înainte să sară la răzbel postacii partidului care-l mâna pe dumnealui în luptă (asta înainte să-şi dea demisia şi să câştige primăria ca independent), menţionez că nu am nimic împotriva lui Oprescu, personal. Nu-l cunosc, nu ne-am tras de şireturi, nu mă interesează cariera dumisale, nici doctorească, nici politică. Dar Bucureştiul mă interesează, e capitala ţării, deci şi a mea. Plătesc şi eu taxe pentru ca oraşul cu pricina să arate bine, să fie modern, să aibă infrastructură şi poduri şi parcări subterane şi metrou până la aeroport şi tot ce mai trebuie să aibă. Şi n-are, fratele meu. Am dat 50 de lei la un taxi ca să ajung de la Otopeni la Spitalul Fundeni, ocolind blocajul care se face, în fiecare dimineaţa, la intrarea în Bucureşti dinspre Otopeni.
Celor care n-au mai trecut demult pe acolo, le explic: practic, între cele două localităţi nu mai există nicio delimitare, e o aglomeraţie demenţială la orele de vârf, practic, nu mergi cu maşina, fie ea personală, taxi, autobuz sau linie expres, ci stai. Pe banii tăi. Îţi faci nervi, întârzii la serviciu, la întâlniri de afaceri, la dus copilul la şcoală, la orice vreţi dumneavoastră. Dacă eşti străin şi tocmai aterizezi la Bucureşti, zici că ai intrat în iadul automobilistic. Faci două ore până în centru, asta dacă eşti norocos. Nu e normal, Oprescule, nu e! În toată lumea asta civilizată, de la aeroport în centrul oraşului faci maximum o oră. Poate mai mult la Paris sau Istanbul, dar, fratele meu reţinut de DNA, Bucureştiul nu e nici Paris, nici fostul Constantinopole.
Să nu reuşeşti să faci nici linie de metrou, nici de tren, până la aeroport, acum singurul care funcţionează, Băneasa fiind în reparaţii, e de-a dreptul meşteşug de tâmpenie. Ca să iei trenul, trebuie întâi să mergi cu maxitaxi, că el, trenul, nu ajunge cu linia prin apropierea aeroportului. Iei deci expresul sau, dacă te ţine buzunarul, taxiul. Dar ce se întâmplă pe urmă e de domeniul incredibilului: zeci de minute nu avansezi deloc, şoferii se mai dau jos, se mai uită în zare, mai înjură, mai aprind o ţigară sau, exasperaţi, se întorc, ies pe centură şi încearcă altă intrare în oraş. Acolo, se merge pe un singur fir, sunt lucrări şi e şi trecere la nivel cu calea ferată. 22 de minute pe ceas până să poţi trece. Şi în timpul ăsta, domnul primar general al Capitalei ia mită. Iar despre consilierul dumnealui, unu' Solomon Wigler, zic procurorii că a pretins 230.000 de euro în vreo trei anişori, din care a şi primit 179.000 de mii.
Acuma, cică Oprescu nu ar fi luat mită ăştia 25.000 de euro din weekend, ci era vorba de un împrumut. Serios, cu aşa un consilier descurcăreţ, crezi că mai înghite cineva găluşca asta că aveai nevoie de bani? Cred că nici prichindeii pe care se chinuie tata să-i ducă la clasa zero prin traficul ăla din Bucureşti nu te-ar crede, dom' primar.
Eu una, sincer, nu mă bucur că eşti la rece, că nu mă bucur de răul nimănui. Dar nici tristă nu sunt, poate se găseşte rapid o variantă mai onestă. Şi se şi face, nu doar se promite, că bani, se vede clar, sunt. Investitorii şi pot, şi vor, au şi cu ce, dar nu mai vor să dea mită. Asta e normalitatea pe care o vrem.
