„Nu este membru Hezbollah sau Hamas” şi „în primul rând este loial” - cam acestea ar fi câteva din tuşele prin care, cu un aer uşor relaxat, Liviu Dragnea l-a prezentat jurnaliştilor pe candidatul de premier Sorin Grindeanu. Însă dl Dragnea nu are deloc motive să fie relaxat. Se ştie cât de tentantă poate deveni puterea în PSD. Şefii care au sfârşit pe „eşafodul” politic, „pentru binele partidului”, sunt un exemplu pe care Liviu Dragnea vrea să-l evite. Acesta este şi motivul pentru care îşi doreşte atât de mult la Palatul Victoria „un coleg” care să nu-i iasă din cuvânt. Lipsită la modul absolut de ambiţii politice, Sevil Shhaideh era, într-adevăr, o alegere perfectă, dar n-a ieşit pasienţa.
Mai grav, ameninţarea cu „ne vedem în altă parte”, în caz de respingere a dnei Shhaideh, a rămas în aer după ce PSD a realizat că, la modul practic, un demers de suspendare a preşedintelui Iohhanis are şanse mici de succes. Astfel, Liviu Dragnea, încă plutind în sferele înalte ale victoriei electorale, a dat cu capul de „pragul de sus” al Cotroceniului. Vrând, nevrând, a trebuit să vadă, astfel, „pragul de jos”. S-a întors cu un cucui în plenul partidului şi, mai ales, la dilema de a găsi un premier loial, unul „care nu merge la Palatul Victoria să-şi creeze acolo un pol de putere”.
A fost nominalizat Sorin Grindeanu, iar acesta s-a şi declarat un „soldat disciplinat al partidului”. Numai că, spre deosebire de dna Shhaideh, dl Grindeanu este… politician. Unul abil şi ambiţios, dar şi unul care ştie să aibă răbdare: el a reuşit să facă din PSD prima forţă politică din Timişoara, un fief, până acum, al dreptei, dar a ştiut, înainte de asta, să aştepte până a fost suficient de puternic pentru a-l detrona pe „părintele” său politic, Ilie Sârbu. Liviu Dragnea ştie asta, iar gândul că - dacă odată obţinut postul de premier, „soldatul” Sorin Grindeanu ar putea aspira şi la „bastonul de mareşal” al partidului, e unul care îi aduce destulă nelinişte. Pentru că, prima regulă în politică este să nu ai încredere… în politicieni.
