Dacă până mai ieri aveam un prim-ministru fără miniştri, iată că, mai nou, avem miniştri fără… prim-ministru. Sau, cel puţin, nu în forma coerentă pe care ar trebui să o aibă un Executiv. De fapt, abia acum s-a dat frâu liber la tot felul de scenarii, mergând de la posibile alianţe de guvernare până la alegeri anticipate.
E puţin probabil, totuşi, că preşedintele Iohannis are cu adevărat în acest moment dorinţa de a contesta alianţei PSD-ALDE capacitatea de a forma o majoritate parlamentară. Asta, în primul rând pentru că Opoziţia pur şi simplu… nu există. PNL, în ciuda declamaţiilor nou alesului preşedinte Ludovic Orban, este la pământ, pornind de la identitatea ideologică până la lipsa de omogenitate şi lipsa de leadership. USR este şi el, „când călare, când pe jos”, departe de a confirma orizontul de aşteptare, suflul nou la care sperau alegătorii, PMP e doar un partid-chibiţ, iar partidul lui Daniel Constantin e mai degrabă o formă fără prea mare conţinut. Dacă, prin absurd, s-ar aduce toate aceste partide într-o alianţă guvernamentală, una în care să intre şi UDMR, că altfel nu iese socoteala la numărul de voturi, ar rezulta doar o struţo-cămilă cu sămânţă de scandal. Un „guvern tehnocrat” nu merge nici el, în condiţiile în care, după cum s-a văzut cu guvernul Cioloş, are toate şansele să devină în final calul de bătaie al tuturor partidelor. Nici anticipatele n-ar rezolva mare lucru, că nu poţi să faci peste noapte bici din te miri ce…
Acum, după moţiunea fratricidă de (auto)cenzură, nici PSD nu se simte prea bine, se bazează doar pe o majoritate fragilă, dar, totuşi, o majoritate. În plus, unele „reforme” din ultimele luni par a fi veritabile bombe cu ceas şi, probabil, Iohannis consideră că ar fi păcat dacă PSD nu ar fi acolo, pentru a încasa eşecurile mult invocatului „program de guvernare”. Desigur, după ce s-a fript cu Grindeanu, Dragnea va căuta pentru postul de prim-ministru o figură pe cât de docilă, pe atât de lipsită de ambiţii politice. Cât de uşor va fi de găsit o persoană care „să se arunce în cap” la ordinul partidului şi să corespundă şi criteriilor de integritate enunţate de preşedintele Iohannis, rămâne de văzut. Cert este că Dragnea va avea nevoie de un guvern slab, pentru ca el să rămână puternic. Nu este o veste bună pentru noi, simplii cetăţeni. Dar ce-ar mai conta o ghioagă la o guvernare gata spartă?
