Prin mascaradele puse în scenă în ultimele săptămâni, politicienii aleşi au dovedit, din nou, că sunt străini de orice limită a decenţei. Extrem de perseverent în urmărirea propriilor interese, Liviu Dragnea nu s-a dat în lături din a numi în fruntea unor ministere cheie personaje care şi-au dovedit deja din plin incompetenţa şi servilismul faţă de propriul stăpân.
Dar ipocrizia şi falsitatea afişate din plin, cu ocazia moţiunii de cenzură, a demiterilor şi numirilor din noul guvern nu sunt şocante şi nici măcar neaşteptate. Grav este însă faptul că ele reprezintă o oglindă destul de fidelă a unei bune părţi a societăţii româneşti actuale. Oameni tot atât de competenţi precum cei numiţi de Dragnea în noua tentativă de guvern se află şi în eşaloanele doi şi trei ale ministerelor. Şi la nivel local, în instituţiile publice, puterea de decizie este cu grijă lăsată în mâinile oportuniştilor uşor de manevrat, numiţi exclusiv politic. Oameni mici, dar cu orgolii mari, aceşti parveniţi conduc instituţiile în fruntea cărora au fost puşi (spitale, direcţii, agenţii etc.) strict după agenda politică dictată de la centru. De aici şi ”performanţele” de invidiat ale instituţiilor sau unităţilor pe care le conduc.
Din păcate, în tot acest lanţ al intereselor, tot cei mai de jos au de suferit, deoarece puţinele resurse avute la dispoziţie rareori ajung până la ei. O vedem în spitalele care arată deplorabil, în repetatele crize de vaccinuri, în indemnizaţiile derizorii de handicap, în şcolile cu grad de promovare apropiat de zero la examenele naţionale, pentru a da doar câteva exemple.
Aparent paradoxal, de suferit cel mai mult de pe urmă corupţiei generalizate au tocmai oamenii simpli, adică mulţi dintre cei care au votat pentru PSD-ALDE. Este un fel de masochism, pe care îl acceptăm, ca societate, de peste două decenii. Totuşi, protestele la care au participat peste o jumătate de milion de români, la începutul anului, ne arată că bătălia nu este încă pierdută. Faptul că puterea coruptă a făcut atunci un pas înapoi arată că suntem pe drumul cel bun în lupta pentru câştigarea dreptului la decenţă.
