Așa am învățat eu, în copilărie, de la bunica: „Ce-a înfulecat lupul... e bun mâncat”. Și asta m-am trezit spunându-mi în gând ieri, când am trecut pe lângă sculptura „arestată” de pe Faleza Dunării - „Capriciile ielelor”, realizată în 1976 de Elod Kocsis. Patru șiruri de puieți de tuia, susținuți de araci din bambus, o înconjoară. Au crescut binișor din vara anului trecut. Probabil că, în doi-trei ani, ajutați și de vegetația spontană, vor forma un zi ...

Mărturisesc cinstit, tot mai des mă încearcă senzația pe care francezii o numesc "déjà vu". Un soi de ciclicitate a sesizărilor pe care le primesc și despre care trebuie să scriu. Și am un sentiment tot mai acut - în curs de cronicizare, probabil - că, oricât aș scrie, mai nimic nu se rezolvă sau îndreaptă. Nici pe moment, nici pe termen lung! Că latru la lună. Că ar trebui, poate, să mă obișnuiesc cu o atare stare de fapt, pentru că, oricum, nu se va schimba nimic. Cel ...