Gălățeanul de 83 care a fost, în decurs de 12 ore, plimbat de la Spitalul Clinic Județean de Urgenţă la Spitalul de Pneumftiziologie (TBC), retrimis la Județean și apoi din nou la Spitalul de Pneumoftiziologie, și care a decedat după ce, într-un final, a fost internat pe secția de Cardiologie a Spitalului Județean, avea serioase probleme cardiace.
Cel puțin așa susțin medicii de la unitatea spitalicească specializată în tratatrea bolilor pulmonare, care spun că afecţiunile cardiace îi puneau viața în pericol și nu ar fi putut fi tratat decât într-o unitate spitalicească foarte complexă, așa cum este Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” din Galați.
Așa cum am menționat în ediţia din 17 martie a „Vieții libere”, facem public și punctul de vedere al Spitalului de Pneumoftiziologie Galați, transmis de purtătorul de cuvânt, dr. Claudia Scorpan.
„Este vorba despre un pacient de 83 de ani, care s-a prezentat pe 13 martie la ora 16,50 la spitalul nostru, trimis de Spitalul Județean. Pacientul era cunoscut cu BPOC (Bronhopneumopatie Obstructivă Cronică), avea tratament la domiciliu pentru afecțiunea pulmonară bronho-obstructivă, a fost evaluat la camera de gardă cu radiografie, consultat, i s-a făcut electrocardiogramă, în care pacientul era în fibrilație atrială cu saturație scăzută, care corecta cu oxigen și a fost retrimis Spitalului Județean, ca fiind o insuficiență cardiacă decompensată pe fibrilație atrială.
Mai mult, aspectul radiologic la momentul primei prezentări, comparativ cu radiografiile pe care le aveam în sistem, arătau o inimă mărită, o cardiomegalie și revărsat pleural bilateral. În plus, la examenul clinic avea edeme gambiere. Pacientul s-a dus la Spitalul Județean și în cursul nopții, la ora 1,00, a fost retrimis la noi, evaluat de alt medic pneumolog, fără raluri pulmonare, nu tușea, nu expectora, cu același aspect radiologic, și a fost retrimis Spitalului Județean ca fiind o insuficiență cardiacă decompensată, iar pe electrocardiogramă avea 156 de bătăi pe minut, neregulat, electrocardiogramă făcută în spitalul nostru și noaptea”, a concluzionat dr. Claudia Scorpan.
Dincolo de limbajul de specialitate şi de aspectul, important, că pacientul nu "s-a dus" singur nicăieri, fiind transferat cu ambulanţa de la un spital la altul, rămâne întrebarea, validă, credem noi, pe care ne-am pus-o şi ieri: de ce medicii nu au discutat între ei, pentru a lua împreună decizia care să-i fi salvat omului viaţa?
