Preconizata repornire temporară a laminoarelor de pe platforma combinatului siderurgic Liberty Galați pare a fi o ecuație cu multe necunoscute, pentru toți cei implicați.
Conducerea combinatului nu știe dacă are destui oameni cu care să repornească. Aceștia, la rândul lor, nu știu dacă vor fi plătiți în cazul în care acceptă să revină la muncă, sau dacă vor avea parte doar de noi promisiuni.
Sindicatele spun că nu au suficiente informații despre prevederile și clauzele contractului de tolling, iar echipamentele de producție, ei bine, ele nu spun nimic, dar ar urma să fie repornite după o perioadă lungă de inactivitate, multe dintre ele având nevoie mai întâi de verificări și chiar de reautorizări tehnice, cum e cazul LBC, conform surselor noastre.
După o discuție cu managementul Liberty, la sfârșitul săptămânii trecute, patru sindicate de pe platformă (printre care nu se află și cel reprezentativ) - Sindicatul Metalurgistul, Sindicatul Liber al Siderurgiștilor, Sindicatul ULP și Sindicatul Muncitorilor - au transmis oficial poziția lor privind reluarea activității în condițiile unui contract de tolling în sectorul producției de laminate.
Pe scurt, reprezentanții celor patru sindicate nereprezentative spun că, „în baza bunei credințe”, vor susține orice inițiativă care poate duce la repornirea fluxului de producție și salvarea combinatului. Dar... „susținerea unui astfel de demers devine mult mai complexă în contextul existenței unor restanțe salariale, aspect care generează, în mod legitim, nemulțumire, neîncredere și chiar frustrare în rândul personalului”. Sindicaliștii atrag atenția că, în contextul acumulrăii restanțelor salariale și al incertitudinii privind viitorul locurilor de muncă, „există riscul apariției unei demotivări accentuate, al scăderii disciplinei organizaționale sau chiar al refuzului de a participa la reluarea activității”.
Sindicaliștii se mai declară îngrijorați de starea tehnică a echipamentelor după perioade lungi de inactivitate, dar și de faptul că „eventualul contract de tolling (ale cărui prevederi și clauze punctuale noi nu le cunoaștem în detaliu) nu asigură resursele financiare necesare pentru remedierea potențialelor avarii survenite la echipamentele de producție, dar nici o marjă optimă de profit care să garanteze plata drepturilor salariale și a beneficiilor stipulate în Contractul Colectiv de Muncă în vigoare”.
