Atunci, într-un demult aproape stins pe coridoarele clar/obscure ale Memoriei, cred că această fetişcană avea douăzeci de ani! În fiecare dimineaţă, absolut în fiecare dimineaţă, trecea spre Apus, prin dreptul porţii mele, fără să spună nici un cuvânt, deşi o provocam ieşindu-i cu miozotis în cale! Nu părea nici veselă, nici tristă! Trupu-i subţire ca suveica stătea şi umbla-ntr-o rochie albă, lungă de Aici până Acolo! (Nu) se uita la mine cu ochii întunecaţi ca ...

(!) a zis că trebuie să treacă/ a zis că trece negreşita zis că trece pe la toacă/ spre răsărit spre răsărit (!)(!) a zis că trece îmbrăcată/ în rochie fără sfârşita zis că trece doar o dată/ şi tot aştept ne/stingherit (!)(!) a zis că trece fără milă/ frumos definitiv egalînaltă lungă şi subtilă/ înspre mister extemporal (!)(!) a zis să stau aici la poartă/ cu/minte şi să nu închidfiindcă altfel nu mă iartă/ mă lasă-n pururi definit (!)(!) am înţele ...

Am ucis atâtea păsări!... Doamne, multe-am mai ucis!/... Trebuia să am osândă şi să fiu mereu proscris!/ să fiu azvârlit afară şi din inimi, şi din minte,/ şi din deal, şi de la vale, dindărăt şi dinainte!/ Ori să fiu legat la grinda infamiei, să suport/ tot ce merită tâlharul, criminalul...!... Să n-am ort/ când voi trece-n lumea celor drepţi... (parcă aşa se spune).../ să fiu azvârlit afară şi de-acolo!... Să s-adune/ tot întregul dinspre minus, tot întregul d ...

Domnule învăţător, parcă ieri am trăit liniştea cea mai adâncă în sala de clasă cu dumneavoastră, parcă ieri stăteam şi ascultam lângă tablă şi lângă fereastră cele mai curate cuvinte din cartea de citire, pe care ni le desenaţi părinteşte, să nu le uităm şi să ne mire atâta vreme cât citim şi scriem româneşte! Domnule învăţător, liniştea ceea se face din ce în ce mai înaltă în jurul jurului mai mic şi mai mare, în lumea mai rece şi-n lumea mai cal ...

Alaltăieri, după ce s-a întors de la biserică, Maria lui moş Vasile Cherpedin a oftat de trei ori...şi a murit! De inimă rea a murit! Că a suferit şi a plâns foarte mult când s-a stins Maria lui moş Ion Mutelcă! Şi chiar o auzeam zicând: „Cred că nici eu nu mai durez mult! Ce mă fac şi ce să mai fac fără Maria lui Ion? Numai dânsa mai rămăsese cea mai aproape de mine! Cu ea mai stăteam la o clipă de Taină, la o ceşcuţă cu ceai, la o depănare de amintiri, la o lec ...

nimic nu ştiu – ce să învăţ, dacă-s trecutla nepăsare cu făptaş necunoscut?nu am fost surd, nu am fost chior,/ n-am stat cu cei care nu vorsă mă priceapă cum, de ce, cât (n)-am pierdut (!)a fost devreme? când a fost? de ce nu ştiu? –nu-mi amintesc dacă a fost măcar târziu,dacă a fost ce va fi fost/ chiar fără haz şi fără rostsă-nvăţ ce (nu)-s şi ce (n)-oi fi din tată-n fiu (!)nimic nu ştiu – de ce şi cât şi cum să catşi iertăciune şi osândă la păcat? ...

Cum să nu-i rămână ugerul gol, dacă-l sugea viţelul pe tot? Şi vaca păştea, tot păştea...ca să umple rezervorul din nou, continuu, nu? Şi doar zicea biata mamă: ai grijă, nu cumva să-l scapi pe „frate-tu” la supt, că iei pasul şi lovitura, dăm pacea pe gâlceavă şi cinstea pe ruşine...şi stai flămând, de-or să te râdă oamenii şi-or să spună că semeni cu-un sac de box, dezumflat!...Zicea, sigur că zicea de fiecare dată, când plecam cu Gălbiniţa sau cu Flor ...

MOTO:„tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – [Iolanda Cremene] aud şi văd pe zare: mulţi şi triştişi osteniţi s-apropie încoace –ei sunt, cei aşteptaţi de-atâta timpucis în glumă şi-n război şi-n pace (!)ei sunt – pot a le zice „dumnealor”,pot a le zice „n ...

Cu mult timp înainte de Naşterea mea, cam cu o Veşnicie, am (fost) cunoscut (de) două doamne: doamna Maria Aialaltă şi doamna Maria Aiasta! Amândouă-s la fel de frumoase şi importante! Au aceleaşi trăsături de caracter! Şi fizic sunt leite! Chiar dacă unii şi alţii spun că Una-i bună şi Alta-i rea, eu jur cu mâna pe Crucea din partea de Nord a Moldovei de Sud, înfiptă-n turla Bisericii, dar şi-n Văzduhul Schitului Zimbru, că ambele, şi Aialaltă, şi Aiasta, nu se deose ...

Motto: „ringul de dans al morţii/ se află chiar în centrul de greutate al poeziei/ pe care dumneavoastră mi-o dictaţi continuu/ şi continuu mi-o cereţi înapoi/ pentru curăţenie şi reparaţii/ pentru încă o reanimare/ şi încă o reanimare/ până când capătul de sprijin se va muta sub linia mărginirii/ dezechilibrul devenind/ astfel/ indiferent/ adică egal cu toată nemurirea/ din orice punct de orbire/ şi din orice punct de vedere” [Iolanda Cremene] (!) mă sui să şterg ...