Ion Zimbru

Ion Zimbru

DOUĂ MARII: ASTA ȘI AIA

Sâmbătă, 07 Mai 2022 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Cu mult timp înainte de Naşterea mea, cam cu o Veşnicie, am (fost) cunoscut (de) două doamne: doamna Maria Aia şi doamna Maria Asta! Amândouă-s la fel de frumoase şi importante! Au aceleaşi trăsături de caracter! Şi fizic sunt leite! Chiar dacă unii şi alţii spun că Una-i bună şi Alta-i rea, eu jur cu mâna pe Crucea din partea de Nord a Moldovei de Sud, înfiptă-n turla Bisericii, dar şi-n Văzduhul Schitului Zimbru, că ambele, şi Aia şi Asta, nu se deosebesc prin/cu nimi ...

Din colecția "Cele mai frumoase/triste poezii rămase tablou" TESTAMENT [la mormântul lui Toader Borșan - Țărnă Ușoară!]

Sâmbătă, 07 Mai 2022 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!)şi dacă nimeni nu-şi mai poate-aduce-aminte ce am făcut când n-am făcut altă ceva, să înflorească dumitriţe pe morminte şi lumânări şi licurici din STEAUA mea (!) (!) din când în când... s-o iscodească şi pe MAMA - ea ştie bine ce-am făcut, ştie mai mult decât credeam când flutura pe deal, năframa, şi eu plecam cu trenul timpului pierdut (!) (!) din când în când... să-l iscodească şi pe TATA - el ştie tot ce n-am făcut când am făcut altă ceva decât cu ...

MARIA MUTELCĂ

Vineri, 06 Mai 2022 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Doamna din titlu este nevasta lui moş Ion la fel de Mutelcă. Împreună (zi de zi şi noapte de noapte) ceşti doi grozavi şi blânzi discipoli ai Poeziei şi ai lui bădia Socrate au trăit aproape bine şi aproape liniştiţi, dar curaţi şi crezători în Suflet şi în Dumnezeu şi în Curat cum numai Singurătatea lui Unu poate fi. Totdeauna au avut la bază socraticul „ştiu că nu ştiu nimic... şi nici măcar atât”. Totdeauna s-au străduit să nu deranjeze micul şi marele îm ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" NU, STĂPÂNĂ! (nu stă până)

Vineri, 06 Mai 2022 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Motto: "se năruie oglinda şi zeii intră-n stânci             cresc aripile tainei şi putrezeşte cina -             ce negură se lasă de-acum tocmai atunci -             sunt iarbă până unde a ostenit lumina"                                                    (Iolanda Cremene) Ea, dacă vine, nu stă până/ se-ntoarce draga mea Stăpână, şade picior peste picior - / o beau din ochi, foarte uşor! O ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" PSALMUL VEŞNICIEI TRECĂTOARE [la mormântul doamnei Maria Debren - Țărnă Ușoară!]

Joi, 05 Mai 2022 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) acesta-i adevărul unic, chiar dacă ştiu că (nu) te doare: tot ce-i vremelnic se repetă-ntr-o veşnicie trecătoare, iese din sine, intră-n sine, merge cu spatele-nainte, are în faţă-ntreg trecutul cu stele stinse şi murinde, cu stele proaspete şi nalte, scâncind în scutecele-albastre ale apropierii strâmte şi pardosite cu dezastre, ale instinctelor primare şi-ale credinţei că se poate scruta de unde până unde, de ce şi când şi cum se cade (!) (!) acesta-i falsul gratis ...

TEZĂ la FÂNTÂNĂ

Joi, 05 Mai 2022 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sunt la intersecţia dintre şoseaua care leagă târgul poetului Ion Potolea (Bereşti) de şoseaua care ţine legătura dintre târgul poetului Cezar Ivănescu (Bârlad) şi oraşul poetului Panait Căpăţână, Galaţi. Stau exact lângă Troiţa ctitorită de-un Creştin incurabil... şi-l aştept pe tata. Tata trebuie să sosească din Tabără, fiindcă acolo se duce în fiecare zi să muncească. Face şanţuri reale pe marginea şoselei, adicătelea. Şoseaua-i acoperită cu balast căr ...

IMPONDERABILITATE

Miercuri, 04 Mai 2022 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Nimic mai adevărat decât constatarea (tristă ori veselă) că nenea Ulise a fost un aventurier, iar nevasta lui, tanti Penelopa, a fost o proastă... că l-a tot aşteptat şi l-a tot tânjit atâta timp şi atâta vreme, iar el, vai de scăfârlia lui de grec viteaz şi infidel, umbla după sirene fecioare, sau văduve, sau divorţate, sau amante, sau naive, sau curve... pur şi simplu! Nimic mai adevărat decât constatarea că acelaşi erou în ghilimele trebuia dat în judecată, dacă gr ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" DOR...OLEACĂ (dosarele XYZ)

Miercuri, 04 Mai 2022 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) cade seara peste casă/ şi tu eşti foarte frumoasă hai să dăm vaca la apă/ şi să ne culcăm degrabă că mi-i dor până la oase/ de cuvinte mincinoase că mi-i dor de toate cele/ ghiduşii şi jucărele sâni hapsâni picioare lunge/ uite parcă n-ar ajunge hai să dăm iarbă la vacă/ să ne fie dor oleacă (!) (!) hai să dăm lumină lunii/ să se scuture alunii să ne cadă pe spinare/ fructe care mai de care şi gutui din alea bune/ cum e soarele-apune cum e soarele-răsare/ p ...

ÎNCHISOARE și DESCHISOARE

Marți, 03 Mai 2022 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Demult. Iarnă completă, normală, cuprinzătoare. Nămeţi sclipitori, mişcători, după cum reuşeşte soarele să se iţească şi după cum bate vântul. Câţiva copii zgribuliţi, cu săniuţe mai clasice, mai moderne... ca să zic aşa. Din când în când, câte-un ţăran curajos şi mânat de trebuinţă frământă omătul pe cărăruia care duce la fântâna din deal, la fântâna din vale, la fântâna de mai departe. Că aşa-i cătunul acesta: are trei fântâni, un drum scurt, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" LAPIDARE și AMOR (dosarele XYZ)

Marți, 03 Mai 2022 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) de-a lungul şi de-a latul Vremelniciei mele, am dat cu pietre-n Cântec, în Lună şi în Stele, am azvârlit cu flăcări în Ruguri şi în Rugi... şi am furat Cuvinte şi Lacrimi de pe Cruci (!) (!) ce-i cu atâta Lună? - i-am zis (în gura mare) iubitei mele - uite cum umblă pe Cărare şi-şi târâie Bocancii, pândeşte, bate-n Geam şi vrea să-i spun oleacă nişte Omar Khayyam (!) (!) ce-i cu atâtea Triluri? ce-i cu atâtea Stele? - îmi tulbură Iubirea, nu pot să dorm, d ...
Pagina 4 din 634