Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Ţii minte dansul mut al întâlniriipe calea care duce într-o doară?! –era tangou, sau vals, nici nu mai ştiu –şi eu credeam că duce până-n gară!Şi ce volute-n dârdora-ntâmplăriine desenau portaluri spre uitare –era frumos, foarte frumos era –chiar auzeam „drum bun” la fiecare!Şi că plecăm cu trenul tocmai undenu vine seara să te risipească –dar auzeam şi râsuri şi plânsoridinspre-adâncimea cea dumnezeias ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Moto:"au făcut copiii noştri dinţi/ muşcă din bunici şi din părinţimuşcă din văzduh şi din pământ/ muşcă şi din morţii din mormânt"                                                                               (Tudor Gheorghe)am încercat frumos... am încercatcu vorbă rară, blândă şi înceată,să vindec rana liniştii din jur,să-i bandaje ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"cât mai trăieşti să nu mă maifaci fir de iarbă pentru caiştii caii pasc foarte uşorpasc mult şi bine până morpână mor ei până mor eufără să afle dumnezeune-au dat la toate şi la toţipatru picioare, patru roţin-am să te mai cât mai trăiescîn visul tatălui cerescfac frunză verde fir mohorsă saturi caii până morpână mor ei şi până cândva să rămână pe pământstingându-se încet uşordoar umbra mea şi u ...

Într-o dimineaţă de primăvară foarte târzie (şi amestecată cu o dimineaţă de toamnă foarte devreme) mă aflu-n marş pedestru şi andante pe strada Culturii. Merg voios şi sigur spre Nicăieri, acesta fiind un domn care mi-a vârât Corbul lui Poe în Cutia cu Mistere din capătul gâtului, adică Acolo, adică Unde nimeni nu ştie ce (nu) se petrece Totdeauna şi Niciodată. Merg la dumnealui, poate-l conving să-mi scoată pasărea demonică din umplutura cutiei, deoarece cobea mă ...

Numai o amărâtă de iarnă aproape neobservată mai durează... şi se dezlănţuie balamucul electoral, febra alegerilor de praf şi pulbere şi scrum, cum a fost de fiecare dată, în ultimii treizeci și cinci de ani. Alegeri într-o ţară (şi patrie) care are „libertatea apei într-o ţeavă”, cu glăsuieşte Adrian Păunescu. Alegeri într-o ţară şi într-o patrie în care (şi din care) se fură cu trailerul şi cu paiul, cu buzunarul şi cu cisterna, cu primarul şi cu farmacis ...

Extrapolând, mă scurmă senzaţia netă şi mă ronţăie convingerea clară că o mie şi unu de ani s-au scurs de când îmi pun o întrebare fundamentală: oare de ce n-am stat la rând, atunci, în amintire, foarte de mult, demult, când (fără nici un fel de sfială) am îndrăznit şi m-am suit pe lama asta de cuţit? Desigur, niciodată n-am aflat nici un răspuns de la mine ori de la alt cineva! Desigur, n-am să încep a regreta, n-am să m-apuc de lăsat, n-am să mă las de apucat! ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"(!) pe fiecare frunză scrie iarnăcu galben în caligrafii de vânt,şi iartă-mă şi bună seara, doamnă:mi-i frig mi-i dor şi parcă nu mai sînt (!)(!) de ce mi-i dor?... e singura-ntrebare -caut răspuns zburându-mă în gol:o pasăre de-a pururi călătoare,de-a pururi rătăcindu-se de stol (!)(!) în iarna asta nu mai plec de-acasă -nici plecare nu mai are preţ -rămân să-ţi mângâi umbra de mireasăşi să-ţi păzesc iubirea ...

Chiar am prins-o în flagrant delict, când mă traducea!... (era să scriu „flagrant delicat”)... Stătea cu-n bou primar, adică elementar, primordial... şi mă traducea de mama focului, de s-auzea tocmai din Dealul Ciorii! Stăteau lungiţi pe frunză verde de mohor şi mă transpuneau în engleză! Chiar acest text mi-l tălmăceau! Iată-l în limba română!„Să te invit, madamo, am vrut la cantri şău.../ ş-apoi să mulgem vaca timizi şi manual,/ însă erai plecată să contact ...

Printr-o epistolie manuscrisă (amirosind a floare trecută de salcâm şi a fluture fără viitor), o domniţă rămasă de strajă la fereastra Cetăţii Neamţului, exact pe marginea sudică a Istoriei de nord, mă roagă să-i scriu despre noroc şi răbdare, despre resemnare şi aducere-aminte. Şi nu pot s-o refuz. Nu pot... deoarece mi-a  trimis şi o invitaţie în graţiile şi-n odăile sale cu parfum de levănţică şi gutui. Şi uite ce se spune-n acest pastel paranormal printre po ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"(!) sunt salcâm în mijlocul furtunii şi strig plin cu păsări către cer: doamne, dumnezeule, mă iartă, dacă până mâine am să pier !!! (!) cred că-n noaptea asta se termină zilele pe care mi le-ai dat - sunt bătrân, dar cuiburile-s pline cu-nceputuri gata de cântat !!!(!) nimenea nu trece să mă vadă, nimenea n-aude cum te rog: doamne, dumnezeule, fii mare, sparge-mă şi zvârle-mă în foc !!! (!) dă-mă hrană flăcării ...