Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” surprins de rostogoluri care(-i) sfărâmă criniişi(-i) curmă ne/norocul de a-i fi stat în cale,se duce să seducă ne/volnicia morţii,să-i scoată-nfumurarea din genă, din cristale,să-i smulgă-nţepenirea din oase şi din carne,s-o facă bela/donă... şi - din nimic - să-i facăo rochie mai lungă decât eternitatea,să se înveţe minte şi să rămână-ntreagă !!!aşa, ca o mireasă: şi-ntreagă, şi sedusă,şi dusă- ...

- Sigur că da! Iată, se apropie momentul să trecem la făcut, că de zis am tot zis! Se apropie secunda răsplătirii nevestelor noastre! Şi, cum am stabilit, trebuie să le cumpărăm lucruri de durată, chiar eterne, dacă se poate! Eu cred că se poate! La banii noştri, pasămite, cedează şi veşnicia! Mai ales că nici aceasta, veşnicia, nu mai este ce-a fost! Acum, după cum ştii foarte bine, eternitatea durează cam cât vor muşchii mei financiari! Şi ai tăi! Desigur, mai ţii ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Mă duc la ea să văd ce (mai) face -chiar acum plec spre dealul cu singurătatea ei,cu lacrimile ei, cu ne/răbdarea ei,cu toate pietrele cele bune şi cele rele,cu tot ce are în suflet, de atâta vreme... ehehei!Mă duc la ea, mă apropii de ea,şi-n toate aripile văd că are cuibare cu păsări,şi-n toate pietrele are cuibare cu păsări,şi-n toate firidele are cuibare cu păsări,şi se învârte... şi merge... şi se învâr ...

- Da, băi, Şvaiţer, bă! Ai dreptate! Tu nu ştii şi nu poţi şi nu vrei să nu ai dreptate! Cum să nu-mi vină să-i mulţumesc nevestei până la capăt, dar şi până la început? Cum să nu mă fac luntre şi punte pentru ea? Şi cum să nu mă iau de Alfa şi de Omega, dacă ăştia-ndrăznesc să atenteze la Pudoarea şi Curăţia jumătăţilor noastre preponderente şi inalienabile şi infatigabile şi formidabile şi impresionabile? Tu ştii cine-i Alfa şi cine-i Omega, bă? Alf ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) vino-n răsuflarea mea,/ că afară-i frig şi plouă -te aştept cu ochii mari/ şi cu mâinile-amândouă,te aştept şi te primesc/ lângă teiul de la poartă,tei adus de tatăl meu,/ tocmai de la Marea Moartăcând era o Mică Vie,/ când s-a dus (acolo) tataca să îmblânzească drumul/ mântuirii, cu lopata,şi-a primit răsplată puiul/ cestui tei de la femeiacare l-a făcut pe Domnul/ şi-a eliberat Scânteiaştergătoare ...

- Da, băi, da! Adevăr grăieşti, băi, Brânză! Eşti cel mai bun cirac şi conviv de bătaie lungă, bă! Ce bine că a fost dat să ne întâlnim alcătuirile pe meridianele şi pe paralelele vieţii noastre fericite! Mă simt aşa de realizat în compania ta şi a nevestei mele şi a nevestei tale şi a tuturor prietenilor de aceeaşi teapă încât se-nvârteşte pământul cu mine în sens invers! Am nişte emoţii aşa de fluctuante şi consistente încât mă doare până şi teribilu ...

- Păi, dragul şi semnificativul meu boss, ilustrul şi adulatul meu Şvaiţer, după aspectul exterior - ţinută, gestică, mimică, grimasă, strâmbătură, radiaţie - mă satisface coeficientul tău de inteligenţă, chiar mă taie prin măruntaie un fel de pizmă amicală, de gaşcă, de cartier! Despre calităţile tale de interior nici nu mai zic! Hurui, te hâţâni, te hurduci de atâta IQ! Şi este şi normal ca şi nestemata ta nevestică să aibă coeficientul mare, chiar mai mare ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) nu mai rezistă printre gunoaie şi blesteme, printre indiferenţa şi scuipatul omului modern, nu-i mai suportă pe cei care se dau cu aramă pe faţă, nu mai poate fi Cenuşăreasă, e gata să plece oriunde şi oricând, însă n-o mai vrea şi n-o mai strigă nimeni la poartă, chiar dacă-i din ce în ce mai frumoasă (!) (!) unii au declarat-o indezirabilă, alţii au declarat-o inumană, şi unii şi alţii au trecut la ur ...

La toate s-a gândit speculantul Costică Brânză înaintea celei mai importante şi celei mai aşteptate întâlniri cu omologul său, Vasile Şvaiţer, dar că vor ajunge să-şi scormonească şi să-şi cântărească IQ-urile personale şi pe ale scumpelor lor jumătăţi, nici vorbă să-i fi trecut pe vro undeva! Oarecum surprins, Costică se scarpină pe la tâmple, pe la inghinală, pe la axială - un obicei urât-urât, însă pe care-l cultivă la orice oră din zi şi din noapte, î ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” înjură şi aşteaptă şi-mprăştie blesteme,de domnul şi de doamna şi de altar înjură -blestemele-s cu flăcări şi chinuri şi urgie,otrava-i curge-n valuri pe ochi, pe nas, pe gură !!!şi câtă nerăbdare l-încearcă n-aşteptareşi-i clocoteşte-n carne şi-n oase şi în sânge -vrea repede să(-i) vină în huietul mulţimii,s-o vadă - umilită - cum geme şi cum plânge !!!de când se pregăteşte pentru această ziuăd ...