Ca şi cum ar şti că am ajuns după o aşteptare de cincisprezece ani, că sunt şi stau lângă ea cu mâinile întinse şi chemătoare, fata care face/împleteşte coroane din flori nemuritoare începe să se trezească şi să-mi vadă verdele crud şi ud al ochilor pironiţi pe alcătuirea-i diafană. Se trezeşte şi-mi zice "mă cheamă Ileana, îţi mulţumesc foarte mult pentru că ai venit!"... Apoi, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, fata din grâu continuă coroana de azi. Mai ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Mor cuvintele -chiar şi cuvintele care s-au ţinut de cuvânt,care s-au suit în cărţi,cât mai departe (?) ori cât mai aproape (?)de cer şi de pământ!Mor cuvintele -cu toată vrednicia şi cu toată lamura mor,cu tot dinadinsul şi farmecul mor,cu toată diferenţa (şi cu toată împăciuirea)dintre urc şi cobor!Mor cuvintele -chiar şi cele din şirul principal de cuvinte,mai ales cele din linia întâia,din tranşeele care nu mai ...

Şi uite aşa-i desenez pe rotula stângă: "În inima pădurii de salcâmi/ stătea cu fruntea pe genunchi/ ca o eternă aşteptare"//... Şi uite aşa-i desenez pe rotula dreaptă: "Am să mă duc la tine tocmai atunci/ să înţeleg şi eu ce înseamnă/ şi cât de frumoasă e noaptea picioarelor lungi"//... Şi uite aşa-i desenez pe gleznele-i şi pe pulpele-i para/fine: "Vine Marele Somn! vrei şi tu să te culci?/ vrei şi tu să adormi lângă sufletul meu?/ să visezi cum că eşti dre ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) bună fie-ţi dimineaţa,/ doamna mea cu ochi adâncitocmai dincolo de unde,/ tocmai dincolo de cândbate liniştea la poartă/ şi se dă la fiecare,de la capăt până-n capăt,/ de la brânci până la brânci,să o aibă, toată viaţa,/ de sorbire şi mâncare –bună fie-ţi dimineaţa,/ gând în vis şi vis în gând (!) (!) bună fie-ţi dimineaţa,/ doamna mea cu ochii maricât răspuns la o mirare/ şi-o mirare la răspuns ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" Frumoasa mea, te rog să-ţi fie bună seara,şi prin livada cu aduceri în amintesă-ţi treac-un zimbru către locul adormirii,ultim, tăcut, umil, bătrân... printre cuvinte! Dacă-l auzi şi vrei, cumva, să mai rămână,leagă-l cu lanţul de-un gutui, de doi gutui,să fie-al tău... (şi viu! şi mort!)... să nu mai fieal depărtării... animalul nimănui! Nu-i mofturos – nu cere apă, nici mâncare –spun ...

Urmează picioarele. Ce să-i scriu pe picioare? Ce să-i scriu pe tricepsul şi pe bicepsul femural? Ce să-i scriu pe gleznă? Şi sunt şi foarte lungi aceste picioare de scris! Şi, dacă am numai versuri lungi, cum le scriu? Trebuie să merg în jurul picioarelor (ei) şi să le şi scriu... nu? La cât de mult am să scriu, cred c-o să mă învârtesc până când...! Şi grozav mi-i teamă de forţa centrifugă! Dacă scap din gravitaţia-i seducătoare şi mă pierd în departe de ea? O ...

Plânge femeia de scris. Lacrimile-i şiroiesc peste "Dincolo de ape", dar nu pot şterge cuvintele. Dimpotrivă, le botează. Le sanctifică. Le purifică. Le toarnă eternitate peste silabe. Le bate-n cuie pe crucea Iubirii. Le scoate-n ochii Deşertăciunii din totdeauna. Le aduce-n ochii celor care ştiu şi cred că nimic nu se poate fără Ană. Nu-mi spune să le citesc, dar nu pot înfrunta, nu pot respinge dorinţa de a-(i) citi, reciti cest poem pe faţă, de la gât în jos. Cuvintele ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) și-ncoace... şi-ncolo... şi-ncolo... şi-ncoace:atunci plus acum totdeauna (mai) face?!mai stă şi mai umblă, mai drege, mai stricăplus/minus încolo de drag şi de frică,plus/minus încoace de dor şi de ciudămai caldă, mai rece, mai coaptă, mai crudăîmparte şi-adună... adună şi-mparte:merinde la viaţă şi viaţă la moarte,frumos la urât, şui la drept, cinci la patru,sau patru la cinci!... hai să mergem la teatru ( ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"Am să rămân acelaşi până când/ ce e al meu va fi numai al meu.../ (jocul e trist şi zarul e rotund).../ Ce ochi albaştri are Dumnezeu!"(Iolanda Cremene)Vino să-mi citeşti în steauă.../ e din ce în ce mai chioară,e din ce în ce mai surdă,/ e mai singură-n sfârşit!Pân-acum s-a dat de-a dura,/ a durat peste măsurăşi m-a tot (s)clipit (pe boltă)/ orbitor şi necitit!E o perpendiculară/ prin adâncuri şi înalt ...

Sigur că da... să continui pe verso, la vale, la vale... pe şira spinării, până la capăt, până la capăt... nu, nu, nu... nu se poate... această femeie de scris nu are capăt... dacă ar avea, şi rochia-i ar avea sfârşit... şi nu aş putea nicicând să mă mai laud că alcătuirea asta din carne şi oase şi suflare este lungă şi înaltă cât nesfârşitul scrisului meu! Nu?... Da... uite, acum, când stă cu faţa la damasc, poeziile mele sunt lungi!... şi, când va să mearg ...