De la umbra blocului fantomă până la excelența Școlii nr. 29; Cât de sigur este, de fapt, să trăiești în Micro 19?
Ghidul localnicului din Galați: școlile, bisericile și problemele urbanistice din cartierul Micro 19
Paradoxul din Micro 19-cartierul din Galați unde ai toate utilitățile la scară, dar n-ai loc să treci printre mașini
Ghid de supraviețuire și farmec local; De ce merită (sau nu) să locuiești în cartierul Micro 19
Sigur ai mâncat și tu o plăcintă caldă luată în grabă de la chioșcurile de la capătul troleului, dar dacă n-ai pierdut zeci de minute căutând un loc de parcare, înseamnă că nu locuiești în acest cartier.
Dar cum a luat naștere acest cartier și de ce am ajuns să nu mai încăpem?
Șantierul de aici s-a deschis în august 1968, imediat după ce arhitectul Ștefan Bobocea a terminat planșetele de proiectare. Blocurile-bară și turn au fost ridicate pentru miile de familii aduse să umple schimburile de la Combinatul Siderurgic. Timpul a trecut, combinatul s-a micșorat, dar cartierul Micro 19 a devenit din ce în ce mai dens.
Piața imobiliară din această zonă este mai accesibilă, mai decentă, comparativ cu Mazepa sau Țiglina. Însă, înainte să bați palma cu proprietarul, ar trebui să știi ce mai iei la pachet, odată cu noua proprietate. Există grădinițe, școli, biserici, spital, farmacii, secție de poliție, dar și o criză de spații verzi și de parcare.
Farmecul acestui colț de oraș stă în rutine și instituții locale pe care le prinzi doar dacă locuiești aici. Un exemplu ar fi Școala nr.29, pentru care, mulți părinți, din dorința de a-și putea înscrie copiii acolo, fac tot ce le stă în putință să aparțină circumscripției. Inima spirituală a cartierului este Biserica „Sfânta Ana”, situată în vecinătatea pieței, a școlilor 17, 29 și Colegiului Economic. În zi de sărbătoare, zeci de enoriași lasă toată grija cea lumească și vin la întâlnirea cu Dumnezeu. După slujbă, enoriașii socializează la un pahar de ceai, iar copiii roiesc pe lângă platourile cu prăjituri de casă.
Instituția ce aduce siguranță zonei este Secția 3 de Poliție, aflată pe strada Laminoriștilor nr. 10. Prezența echipajelor în patrulare oferă încredere, într-un cartier atât de aglomerat, polițiștii gestionând zilnic, de la micile conflicte dintre vecini legate de locurile de parcare, până la cazurile complicate, care, în mod inevitabil, se întâmplă și în această zonă.
O altă instituție importantă, aflată în cartierul Micro 19, este Spitalul Județean de Urgență ,,Sf. Apostol Andrei”. Spitalul a trecut printr-o transformare vizibilă în ultimul deceniu. S-au refăcut blocuri operatorii, iar secții întregi au primit dotări pe care medicii din trecut nici nu visau să le aibă. Prezența elicopterului SMURD, care aterizează pe heliportul spitalului, dă fiori, dar și speranță.
Lucrurile se schimbă, în cartierul Micro 19, când treci de bulevardele principale și intri pe străzile secundare. Probabil, urbaniștii anilor '70 au proiectat zonele presupunând că doar doi-trei oameni de pe scară vor avea mașină personală. Astăzi, trotuarele dispar sub roțile urcate de-a curmezișul. Apoi, chiar în spatele Secției 3 de Poliție, se află blocul G2, cunoscut în tot Galațiul drept „blocul fantomă”. Deși e lipit de sediul poliției, zona din jurul lui rămâne un punct sensibil, unde gunoaiele și aerul de ghetou contrastează cu pretențiile de modernizare ale orașului.
„Ai totul la nas, dar ne-am cam înghesuit”
Dincolo de neajunsurile administrative și de imaginea blocului fantomă, oamenii sunt cei care sfințesc locul. „M-am mutat în blocul M prin '75, când am primit repartiție”, povestește domnul Costică, un pensionar de 74 de ani. „Atunci aveam pământ și iarbă în fața scării, acum e plin de mașini. Dar tot nu aș pleca de aici. Am piața la doi pași, biserica aproape, spitalul e peste drum. Pentru noi, cei mai în vârstă, e bine.” La câțiva metri distanță, Laura, o tânără de 29 de ani, ce locuiește cu chirie în zonă, vede lucrurile prin alți ochi: „E bine că nu ai nevoie de mașină ca să îți cumperi o pâine sau să mergi la o farmacie. Ai Școala 29 aproape, ai totul la distanță de mers pe jos. Stația aproape, dar nu prea avem spații verzi și e aglomerat cam mereu, dar nouă ne place, ne-am mutat aici pentru fiica noastră. Vrem să aibă parte de cea mai bună educație. A fost la Grădinița Step by Step, iar din toamnă, va merge la clasa pregătitoare la Școala nr. 29. Noi stăteam la țară, nu zic că nu se face carte acolo, dar orașul e oraș, nu se compară.”
