Ghid de supraviețuire și farmec local: De ce merită (sau nu) să locuiești în cartierul Țiglina 2
Variante pentru titlu:
De ce-aș mai sta, de ce nu m-aș muta?
Ce e și ce nu e bine în Țiglina 2
Cronică de cartier: Țiglina 2, ce avem, ce ne lipsește
Parcă de o viață stau aici în cartierul ăsta. E aproape de zona centrală... mă rog, conform celor ce stabilesc impozitele și taxele locale. ’’E o zonă liniștită, domnule’’, spune nea Ion, administratorul blocului unde locuiesc.
Atunci să vedem ce are și ce-i lipsește cartierului meu. V-am mai zis ori nu? Țiglina 2, Galați, România. Parc mai mare unde să te relaxezi nu e, un restaurant mai acătării unde să-ți inviți prietenii nu e, teatru ori cinema, ferească sfântul! Nici service auto nu avem, că na, e centru! Să mai spunem de altele... Stadion cum au vecinii din Țiglina 3, lipsește. Nici spital nu e pe la noi prin zonă ori vreo policlinică mai de Doamne-ajută! E aproape la fel cum am văzut eu prin țările civilizate unde au ăia și stație de tren la ei în cartier. Și primărie.
Atunci ce avem în Țiglina 2? Păi avem poștă. Asta le ce folosește? Bătrânii încasează pensiile pe card, alocațiile pentru copii vin tot pe card, abonamente la ziare nu mai face nimeni, comenzi din China nu mai vin, că a avut grijă statul să le suprataxeze, de scris scrisori, de trimis vederi, dar cine mai știe să scrie în ziua de azi?
Pe Brăilei colț cu Constructorilor se înalță falnicele clădiri ale poliței județului, obiectiv cum nu găsești altul în oraș. Motiv de mândrie și de... aglomerație cât cuprinde. Locuri de parcare pentru așa instituție n-au fost prevăzute așa că, locuitorii din zonă suferă atunci când, veniți acasă, după ora 8 dimineața, constată că trebuie să mai facă un tur de cartier ori poate două, ca să-și poată parca mașinile pe undeva pe aiurea, prin cartier. ’’ Le recuperăm după ora 16’’, spune vecinul Florin întors din tura de noapte de la șantier, puțin nervos, dar obișnuit cu farmecul zonei.
După-amiaza aglomerația se mută în stradă. Pe Brăilei, părinți grijulii așteaptă, în autoturismele din dotare, pe carosabil, blocând o bandă de circulație, să le iasă copiii de la liceul ’’ Costache Negri’’. E haos, așa cum ne stă bine nouă, românilor neaoși!
Ce mai avem noi frumos pe la noi prin cartier? Niște pubele sau naiba, ce-or fi ele, pe care le-a aruncat primăria pe lângă containerele de gunoi, deja existente. Și, ca să-l citez, iar pe nea Ion administratoru’, ’’cartele pentru ele ne-o da primăria când o zbura porcu’!’’ Pe lângă aceste monumentale obiective strategice, când e sezon, cârâie pescărușii cât e ziua de lungă sau miorlăie motanii comunitari cât îi țin plămânii.
O, dar să nu uit de magazinul ’Romina’, alt obiectiv strategic al zonei, unde cu program, care ține câteodată cât programul magazinului, diverși cetățeni vecini, chibițează cât e ziua de lungă despre politică, ce a mai făcut Oțelul, își spun ofurile și își închină amarurile amarului unei sticle de bere. Că de, salariile sunt mici, ajutoarele de șomaj nu vin la timp, munca e grea, etc...
Pacea cartierului e străjuită de baterii de garaje și e tulburată din când în când, mai ales în zilele de week-end, de ofrandele aduse zeilor grătarului. Ceremonialul, petrecut în locurile unde ar fi trebuit să stea mașini și ținut de preoți înveșmântați în pantaloni scurți și maiou cu vedere la buric, cuprinde lălăituri orientale, înjurături și fum. Mult fum.
Poate că nu ar strica un pic de civilizație.
E liniște și cam atât. Păi așa, parcă nu-ți vine să stai în cartierul ăsta! Dar unde să stai în Galați? Peste tot probleme, peste tot lipsuri. Și o luăm de la capăt, mall nu e, muzeu ’’vade retro...!’’
