Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Când nu era, ziceam că sunt/ numai al meu şi-al nimănui...trimişii mei în patru zări/ vedeau că nu-i, plângeau că nu-işi se-ntorceau în locul lor/ la fel de singuri şi învinşi,din ce în ce mai ofiliţi,/ din ce în ce mai mici, mai stinşi,din ce în ce mai trişti, mai rari,/ din ce în ce mai amărui,şi opt cuvinte repetând:/ îţi spun că nu-i!... îţi spun că nu-i! Şi, când a fost, am zis că nu-s/ decât al nimăn ...

Sigur că da! Iată, încă puţin... şi se sfârşeşte Adormirea Mamei Sale! Se sfârşeşte Sfânta Așteptare, oare?... Dacă se sfârşeşte Adormirea, nu înseamnă că vine Trezirea? ar fi frumos, nu? ar fi frumos/minunat să văd Trezirea Maicii Sale... în direct, în premieră! ar fi devastator să prind Trezirea Sfintei Sale exact în prima secundă!... s-o văd pe Mama cestui băiat Vasile, mai ales că o cunosc!... (doar aveam fix patru ani, şi Vasile avea fix o secundă când a m ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) deschid o CARTE - chiar aşa, la întâmplare -aflu curat şi văd aceeaşi moromeţi,le dau bineţe şi le dau la fiecaretot ce aţi spus şi tot ce ştiţi şi tot ce vreţi (!)(!) simt răsuflarea lor pe creştet şi pe frunte -până la sânge încă simt căldura lor -întreb ce fac, dar nimeni-nimeni nu răspunde,căci fiecare-i - ca şi mine - trecător (!)(!) și dau la vaci, şi dau la cai, şi dau la câine,iar ţie-ţi dau " ...

Mă uit! cum să nu mă uit? şi nu văd nimic! sau, mai bine zis, văd Nimic! el este: Nimicul! nu poate fi alt Ceva! nu poate fi alt Cineva! deoarece, dacă ar fi, aş vedea, nu?... Sigur că da!... Dar dacă nu ştiu eu să văd, ori nu pot eu să văd?... ori Este, dar nu am (eu) educaţia/convingerea Revelaţiei pentru a fi (şi) pentru mine?... Sigur că da!... Îi spun băiatului că nu văd nimic, sau că văd Nimic... iar el nu zice nimic, însă parcă zice/ar zice totul despre mine ş ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) dacă vii la don Quijote,/ astăzi hai, şi hai degrabă! -e bătrân şi stă la poartă,/ parcă-i gata să-şi înceapăultima-i călătorie/ spre oprirea cea dintâi:cea oprire fără capăt,/ simplă-n rost şi-n căpătâi (!)(!) steaua-l strigă - se aude/ naltu-i glas cu tremurare,nu sclipeşte nici o lance/ şi nu bate nici un vânt -tristă, singură şi blândă,/ colo-n coastă, moara-i moarelângă umbra-n agonie-a/ Rosina ...

Da, gata, am ajuns, cred că trebuie să ne oprim, să-l ascult, să văd şi eu ce vede el în bezna asta minunată! Da... nu se mai aşează pe iarbă, nu se mai reazemă de plop! Nici eu! Caut să-i imit gesturile deoarece consider că numai aşa pot intra în vraja/transa necesară Revelaţiei!... Sigur că da!... Şi, fără nici un avertisment, Vasile al ţaţei Aglaia de pe vale scrutează Susul pe o linie rezultată şi proiectată exact în punctul intersecţiei dintre perpendiculara pe ...

Rămân tablou. Cum să nu rămân tablou când aud ce şi cum gândeşte şi cum percepe/pricepe ("Lumea") această ţâră de Om? Care Lume? - îmi vine să mă întreb şi să-l întreb... Cum, oare, el... (mezinul ţaţei Aglaia de pe vale... care mezin nici n-a început şcoala elementară/generală, cum i se spune celei fără de care nu se poate... care, iată, are şapte ani fără o lună şi şaisprezece zile)... poate gândi aşa?... (aşa de bine, cred eu!)... iar "ditamai" eu... (aj ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) aici a fost un câine - stă scris pe aer: câine,ham-ham şi cuţu-cuţu - atât a mai rămasdin cel ce-a fost stăpânul/prietenul livezii:alb, negru, viu, credinţă, respect, menire, ceas (!)(!) din cel ce-a fost un singur obişnuit s-aştepteapa şi osul, joaca şi vorba de alint,a mai rămas doar timpul oprit chiar la plecare,doar vremea-nţepenită în floarea viscolind (!)(!) și chiar s-aude nordul şi chiar s-aude sudulprintre ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) spune-mi două doine, mamă.../ şi o doină de plecare - tare zici frumos şi bine/ când mă uit şi totu-i gata, când căruţa-i pregătită/ şi plâng boii în picioare, când ograda plină-i toată-n/ largul ochilor lui tata (!) (!) uite, se îndoaie timpul,/ scârţâie şi se opreşte, zice trei cuvinte, intră/ şi aprinde-o lumânare - uite, vremea stă la poartă,/ ninge mult şi româneşte, ochii tatei tac pe prispă,/ bo ...

Dinspre biserica din Bursucani se aude toaca de vecernie. Parcă se aude chiar şi preotul Victor Răşcanu cum coboară din casa cu cerdac şi cum se îndreaptă spre lăcaşul cu Smerenie şi Adevăr. Parcă se aude tot cătunul cum se strânge pe la porţi şi merge (în şoaptă) să se roage la cel mai de Sus şi mai Bun decât noi. Să se roage şi să-şi aducă aminte de Cruce şi de Golgotă, de Pâine şi de Patimi. Nu?... Sigur că da!... Eu şi Vasile al ţaţei Aglaia aşteptăm să ...