Termenul general pentru declararea recursului în procesul civil este de 30 de zile de la data comunicării hotărârii care se atacă, dacă prin lege nu se prevede expres un termen special cu altă durată (ex., în cazul hotărârii prin care se constată perimarea cererii de chemare în judecată sau a apelului, termenul de recurs este de cinci zile de la data pronunţării).
Termenul procedural de recurs se calculează pe zile libere, aşa încât nu se ia în calcul ziua în care începe să curgă (ziua comunicării hotărârii) şi nici ziua în care acesta se împlineşte.
Dacă se împlineşte într-o zi nelucrătoare, termenul de recurs se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.
În cazul în care cererea de recurs este expediată prin poştă, termenul pentru declararea recursului se calculează avându-se în vedere data predării plicului cu cererea de recurs la oficiul poştal.
Dovada acestei date se poate face cu plicul ce conţine cererea de recurs sau cu recipisa care atestă predarea plicului la oficiul poştal.
Neexercitarea recursului înăuntrul termenului prevăzut de lege se sancţionează de instanţa de judecată cu decăderea părţii din dreptul de a mai folosi această cale de atac şi, astfel, recursul va fi respins ca tardiv formulat.
Codul de procedură civilă prevede că partea care nu a putut să declare recurs în termenul legal are posibilitatea să solicite instanţei de judecată repunerea în termen, dacă dovedeşte că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate.
Legea procesual civilă nu stabileşte care sunt aceste motive.
În practica judiciară s-a considerat că pot constitui motive temeinice pentru repunerea în termenul de recurs, de exemplu, spitalizarea recurentului sau lipsa îndelungată a acestuia de la domiciliu, întrucât s-a aflat în străinătate.
În această situaţie, persoana interesată poate să solicite instanţei de judecată repunerea în termen în 30 de zile (sau în termenul special) de la momentul încetării împrejurării care a împiedicat-o să declare recurs.
La cererea de repunere în termen trebuie să se ataşeze acte pentru a se dovedi motivele care l-au pus pe recurent în imposibilitatea de a declara recurs (ex., acte medicale).
De menţionat că există situaţii expres prevăzute de lege când termenul pentru declararea recursului poate fi întrerupt.
Astfel, Codul de procedură civilă prevede că termenul de recurs se întrerupe prin moartea părţii care are interes să declare recurs sau prin moartea mandatarului căruia i s-a comunicat hotărârea.
În prima situaţie, termenul de recurs se întrerupe pentru comunicarea, din nou, a hotărârii la ultimul domiciliu al persoanei decedate, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor, iar termenul de recurs se calculează de la data acestei comunicări.
În cea de-a doua situaţie, hotărârea se va comunica părţii din proces, termenul de recurs calculându-se de la această dată.
