Cel de Sus asistă neputincios la ticăloşenia şi ticăloşirea celor de Jos, fie ei atei calificaţi ori bigoţi, fie ei mieluşei ori fanatici ai nu ştiu cărui cult. Mitocănia a umplut toate paharele, mai ales în Galaţi, dacă nu cumva în toată România. Doar pe ici, pe colo, prin amărâtele noastre sate, mai vezi câte un strop de respect, mai vezi câte un om chinuindu-se să ţină dispreţul la distanţă de comunitate. Apetitul balcanismului pentru rău şi urât, asociat cu şt ...

Da...între cele două războaie mondiale, când Majestatea ne era în frunte, părinţii mei şi ai unor dumneavoastră nu umblau cu floare la ureche şi nu căutau potcoave de cai morţi, nu mizau pe noroc şi pe baliverne debitate de năimiţii şi mincinoşii de atunci. Nu aşteptau pere mălăieţe. Nu se uitau în sus şi nu se rugau de mană cerească. Aşa, cu toate greutăţile materiale şi spirituale, munceau până-i strângea glia-n braţe...de bucurie. Cocoana Sărăcia sclipea şi ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto: "Nu e păcat/ ca să se lepede/ clipa cea repede/ ce ni s-a dat?" (Mihai Eminescu - Stelele-n cer) Aceasta-i clipa cea ne/fastă a plecăriispre-ncoace: CLIPA COBORÂRII ÎN LUMINĂde alt/ceva ne/cunoscut, de alt/cevane/aşteptat, ne/răbdător...să nu mai vinăîntr-un prezent care se naşte, stă şi moarecât ai clipi, fără-napoi, fără-nainte,exact cât ţine veşnicia dintre douăalăturate, reci şi singure morminte! În ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Hai să ne sfădim fără sâc! sâc! – / să ieşim din iastă fundătură, să fugim din ist calabalâc/ şi din iastă acră mură-n gură!   Hai să ne jucăm de-a omul...hai.../ hai să dăm la cai bună vestire – cailor, di/stinşii noştri cai/ în război şi-n pace şi-n iubire!   Cailor – la trap şi în galop,/ în buiestru şi-n zăbală – fie-i scrisei voastre sufletul meu rob,/ hai să dăm o şansă veşniciei: f� ...

Doamne, doamne...ce autobuze gingaşe ne-am cumpărat! Şi ce frumos şi corect şi elegant circulă pe străzile noastre reparate continuu şi continuu aşteptând să fie reparate! Şi ce meremetisite-s aceste autovehicule pentru cărat atâtea şi atâtea tone de creier, zilnic, înainte şi înapoi, cu noimă, dar şi alandala! Şi ce avertismente afişate-n ceste cutii europene ne îndeamnă la respect, la siguranţă, la curăţenie, la consideraţii pozitive! Şi ce puţin se ţine cont d ...

Oare cum arată Singurătatea reală? Ce fel de chip şi ce fel de suflet o fi având? Şi cum, oare, arată un Singur real? Desigur, despre Singurătatea fantastică, romantică, abstractă, absurdă au scris mii şi mii de filozofi, s-au pronunţat mii şi mii de înţelepţi, mii şi mii de poeţi. Despre cel Singur, tot la fel. Unii au scris despre Singurătate şi despre Singur în toată viaţa lor trăită pe scurtătură ori pe lungătură, însă tot n-au dat ochi în ochi, sau gând î ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ai grijă, fii atentă: să fii atunci şi-acolo...!Mă hodinesc... vin mâine... sunt gata de plecare,mai am doar două vorbe de spus/lăsat în urmă,şi-ncep întâia filă din cartea următoare!E cartea ta, frumoaso... pe care-o scrii întrunaşi-o dai celor cu sete şi foame de lectură,chiar şi neputincioşii n-au încotro şi-ascultăcitiri şi recitaluri din opera ta pură!Citiri şi recitaluri sub sfinte candelabre,sub lună, sub ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" E noaptea... numai noaptea poate fiîn rochie de ziuă, foarte lungă...!Stă şi-o aşteaptă tocmai de atunci,însă nu ştie dacă va s-ajungătocmai acum, nu crede-n ne/noroc,nici în magie neagră, albă, verde,nu varsă lacrimi, nu se roagă-n sus -dacă n-ajunge, n-are cum/ce pierde!Nu are cum şi ce să mai câştigecând Cest ACOLO e un Cel AICE!Stă şi aşteaptă... lumea-i face semncu degetul şi vorba de ocară,îl crede crud, z� ...

Pădurarul şi Toamna îşi şterg ochii. O tăcere cutremurătoare stăpâneşte ne/cuprinsul din Sus şi din Jos. Deocamdată, nimic nu mai răzbate din viitor. Tac. Tace şi Toamna. Tace şi pădurarul. Şi, deodată, ca şi cum ar porni o rostogolire din deasupra pădurii, tustrei începem să ascultăm fără să auzim: "A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.// Mă tem că n-am să te mai văd uneori,/ că or să-mi crească aripi ascuţite ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Nu ştiu de ce şi cum o fi muritceastă soprană mică, de pădure -cred c-a ucis-o vrun puşcaş viclean,cu chip de om obişnuit să fure!Stă ţeapănă şi mută pe colnic -în ochi nici o scânteie nu mai are,sufletul ei înfăşurat în tril(ultimul tril) se pierde-n depărtare!Înaltul stă oleacă din văzduh,se-nclină la pământ să priveghezeo moarte criminală, fără sens,ascunsă-n trupul cestei mici mirese!Şi păsări vin ce ...