Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"la stânga, la dreapta, lăuntru şi-afarăpământul se strâmbă, pământul se-ndoaieşi curge şi curge şi piere întruna:doamne, ce limpede – ce apă de ploaie (!)se surpă, se sfarmă, se duce la valecu tot cu nădejde, cu tot cu iubire –ce-adâncă-i tăcerea, ce naltă-i plecareacu-această-ntâmplare-n neant şi psaltire (!)şi ce-ntunecime-i în pântece plinecu bune şi rele, păgâne şi sfinte –doar fulgere brazde-n zigza ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Ţii minte dansul mut al întâlniriipe calea care duce într-o doară?! –era tangou, sau vals, nici nu mai ştiu –şi eu credeam că duce până-n gară!Şi ce volute-n dârdora-ntâmplăriine desenau portaluri spre uitare –era frumos, foarte frumos era –chiar auzeam „drum bun” la fiecare!Şi că plecăm cu trenul tocmai undenu vine seara să te risipească –dar auzeam şi râsuri şi plânsoridinspre-adâncimea cea dumnezeias ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Moto:"au făcut copiii noştri dinţi/ muşcă din bunici şi din părinţimuşcă din văzduh şi din pământ/ muşcă şi din morţii din mormânt"                                                                               (Tudor Gheorghe)am încercat frumos... am încercatcu vorbă rară, blândă şi înceată,să vindec rana liniştii din jur,să-i bandaje ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"cât mai trăieşti să nu mă maifaci fir de iarbă pentru caiştii caii pasc foarte uşorpasc mult şi bine până morpână mor ei până mor eufără să afle dumnezeune-au dat la toate şi la toţipatru picioare, patru roţin-am să te mai cât mai trăiescîn visul tatălui cerescfac frunză verde fir mohorsă saturi caii până morpână mor ei şi până cândva să rămână pe pământstingându-se încet uşordoar umbra mea şi u ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou"de dimineaţă până seara/ caut femei prin LABIRINTfemei cu coapse de aramă/ femei cu coapse de argintşi nu găsesc nici o fărâmă/ una măcar aşa de leacde mic dejun măcar o babă/ chiar dac-ar fi baba novacziua şi noaptea fără milă/ caut cu patimă şi sârgfemei cu sângele în clocot/ şi cu hap/sânii daţi în pârgcu lumânarea cu lanterna/ cu micul lux de licuricipoate găsesc una de cruce/ să facem s� ...

Într-o dimineaţă de primăvară foarte târzie (şi amestecată cu o dimineaţă de toamnă foarte devreme) mă aflu-n marş pedestru şi andante pe strada Culturii. Merg voios şi sigur spre Nicăieri, acesta fiind un domn care mi-a vârât Corbul lui Poe în Cutia cu Mistere din capătul gâtului, adică Acolo, adică Unde nimeni nu ştie ce (nu) se petrece Totdeauna şi Niciodată. Merg la dumnealui, poate-l conving să-mi scoată pasărea demonică din umplutura cutiei, deoarece cobea mă ...

Numai o amărâtă de iarnă aproape neobservată mai durează... şi se dezlănţuie balamucul electoral, febra alegerilor de praf şi pulbere şi scrum, cum a fost de fiecare dată, în ultimii treizeci și cinci de ani. Alegeri într-o ţară (şi patrie) care are „libertatea apei într-o ţeavă”, cu glăsuieşte Adrian Păunescu. Alegeri într-o ţară şi într-o patrie în care (şi din care) se fură cu trailerul şi cu paiul, cu buzunarul şi cu cisterna, cu primarul şi cu farmacis ...

Extrapolând, mă scurmă senzaţia netă şi mă ronţăie convingerea clară că o mie şi unu de ani s-au scurs de când îmi pun o întrebare fundamentală: oare de ce n-am stat la rând, atunci, în amintire, foarte de mult, demult, când (fără nici un fel de sfială) am îndrăznit şi m-am suit pe lama asta de cuţit? Desigur, niciodată n-am aflat nici un răspuns de la mine ori de la alt cineva! Desigur, n-am să încep a regreta, n-am să m-apuc de lăsat, n-am să mă las de apucat! ...

Pe linia orizontului care desparte orice de orice, oricând de oricând şi oricum de oricum, cam la şapte dumitriţe distanţă de casa mea cu cer la uşă, văd (mai mult bănuiesc) o siluetă albă. Aşa de albă, aşa de subţire şi aşa de transparentă încât îmi vine să cred că-i mai degrabă o umbră de siluetă, o metaforă, o fantasmă, o lucrare a halucinaţiei, iar nu ceva real, palpabil, material, consistent. Desigur, e a o mie şi una oară când zăresc această Alcătuire � ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"(!) pe fiecare frunză scrie iarnăcu galben în caligrafii de vânt,şi iartă-mă şi bună seara, doamnă:mi-i frig mi-i dor şi parcă nu mai sînt (!)(!) de ce mi-i dor?... e singura-ntrebare -caut răspuns zburându-mă în gol:o pasăre de-a pururi călătoare,de-a pururi rătăcindu-se de stol (!)(!) în iarna asta nu mai plec de-acasă -nici plecare nu mai are preţ -rămân să-ţi mângâi umbra de mireasăşi să-ţi păzesc iubirea ...