? oare cine bate vântul? oare cine trece viaţa ?? cine osteneşte ceasul? cine mută dealu-n vale ?? cine rugineşte lanţul? cine putrezeşte crucea ?? cine-s gândurile mele? cine-s visurile tale ?? cine taie, şi nu vinde? cine cântă, şi nu joacă ?? cine pregăteşte cina? cine se repede-n toacă ?? cine fură, şi nu-l prinde? cine are, deşi n-are ?? cine tace când i-i sete şi bea luna din căldare ?? cine face apă rece? cine face apă caldă ?? cine învârteşte-n pururi lumea as ...

Taie... dacă ai curaj, dacă vrei să vezi cum tace,dacă vrei s-auzi cum piere, dacă vrei tu să rămâipân-la urmă, până unde crezi că-ţi susură noroculde-a fi primul care pune pasu-n capătul dintâi!Taie... dacă eşti viteaz, dacă poţi înfige razaochiului tău fără spaimă-n cest principiu delicat,dacă vrei să fii stăpânul unic al singurătăţii,să fii rostul care şterge dâra stelelor când cad!Taie... dacă nu-i urât şi nu-ţi pare criminalătoată ceastă încercar ...

Când a bătut la uşă o lumină, ea se uita-n oglindă şi credea că nu mai poate nimenea să vină, să-i ceară iertăciune şi să-i dea! Era, acolo, printre substantive, cu gândul tocmai dincolo de stele, tăcea pe foc, durea pe hieroglife: un semn de carte-cruce de nuiele! Şi s-a desprins, şi a fugit să vadă, şi a deschis, şi a plecat departe - lumina a intrat nevinovată, dar n-a găsit în casă nici o moarte! Şi a privit, şi n-a ştiut să mintă, şi viaţa toată dat-o-� ...

Din sufletul tău mare cât Luna cea mai plinăam învăţat (întruna) să tai frunze la câini,aici, pe strada Frunzei, cu grijă şi cu poftă...şi să (le)-ascult lătrarea... şi să mă spăl pe mâinicând vine, pasămite, vrun timp de judecatăcu vorbă contondentă, din unghi obtuz şi-amar...şi să-(mi) trimit (aiurea) la Ana şi Caiafapărerile de bine, de rău... să n-am habarcă toate dimprejuru-mi... (şi sfinte! şi păgâne!)...nu au nici o scăpare, dacă-s jucate strâmb,iar ...

Hai să vedem curcubeul! –îi ziceam fetei la care ţineam pe ascunsfiindcă nu voiam să se ştie cât de aproape am ajuns. Dar se vede, uite-l chiar pe vârful dealului din faţă! –îmi spunea fata la care ţineam mai multdecât la mâine-dimineaţă. Totuşi, hai mai aproape de el! – continuam să-i zic.Hai, dacă vrei! – continua să-mi spunăvăzându-mă aşa cerşetor şi mic. Şi plecam amândoi spre vârful dealuluiindiferent ca o moarte,dar curcubeul se îndepărta...şi a ...

Câtă LUMINĂ-mi bate-n geam...şi eu nu ştiusă mai deschid şi s-o primesc...sunt prea pustiu –plătesc impozit pe PĂCAT,/ cu îngâmfare de ŞAH MAT,numai NEBUNUL crede-ntruna că sunt viu !!!REGINA-i dusă prin poghiazuri, hăt de cândm-a prins c-o TURĂ mai în faţă şi plângând –numai NEBUNUL râde şui/ şi-o strigă pe nebuna lui:oare de ce n-a stat şi el, ca noi, la rând ???!!!ce fel de mulţi cu flori de câmp la geamul meuşi toţi se roagă să mă ierte DUMNEZEU –dar ...

o văd în cădere, numai în cădere o văd - în rest, toată viaţa, ca şi cum n-ar fi, ca şi cum n-aş avea ochi pentru înainte şi îndărăt, iar ea, ca şi cum n-ar avea noapte şi zi! din când în când - să nu mi se pară că nu-s pe acest frumos şi trist şi nalt şi adânc rotund - glasul matern mă roagă să mă uit în sus şi s-o văd şi să-mi re/dau samă cât pot fi de mărunt! şi mă uit, şi mă uit - şi numai în cădere mă vede şi mă apucă de mâini şi mă rid ...

care CAPĂT? - (parcă) se aude dinspre împrejurul lui TOT,ca şi cum o confuzie/iluzie gramaticală/materialăstăpâneşte centrul afacerilor morfologice şi sintacticeale majestăţii sale: cuvântul îndurerat în cotşi-n întreaga lui dimensiune cu alură/pretenţie imperialăşi cu plus/minus ZERO însemnătăţi teoretice şi practicepe toate scările ne/inventate şi suitoare/coborâtoarepână în agonia şi extazul acestui timp/spaţiu indiferent,până în fundul şi în creştetul ...

Moto:„lumină lină lini lumini/ răsar din codrii mari de crini/ i-atâta noapte şi uitare/ şi lumile-au pierit din zare/ au mai rămas din veghea lor/ luminile luminilor” (Ioan Alexandru - „Lumină lină”)Tocmai din centrul nevăzut al lumiivin să-ţi aduc umilul meu cuvânt:sunt dependent de gândurile talenegre şi albe, care mi-au înfrântcărări şi visuri şi mirări spre tine,chiar şi ne/norocirea de-a mai fiun fluture de lampă, fără minte,gata de moarte-n fiecare zi...g ...

(pentru Ion Balaban - La Mulți Ani!) Trecuse un veac de mii de ani de la naşterea mea - şi eu încă umblam cu cercul printre marile şi ultimele minuni ale lumii, şi tu stăteai şi umblai după mine cu ghetele pe dos şi în rochie de stambă, şi eu îţi recitam şi-ţi scriam poezii despre aria cercului şi aria iubirii exact când plângeai cât de trist şi cât de frumos ştiu să moară fluturii de lampă! Acum nu mai ştiu câte veacuri de mii de ani au trecut de la moartea mea, ...