OMUL fără UMBRĂ (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

nu ştiu să fac nimica, nici măcar/ un fir de umbră n-astă grea lumină –

aşa-s de gol şi şters, naiv şi-abstract,/ steaua mi-a fost banală şi puţină

 

n-am priceput să mă înham la timp,/ la vreme şi la câte şi mai câte

n-au haz şi rost, nu au nici dumnezeu/ şi mă urăsc fiindcă sunt urâte

 

n-am învăţat deloc să fiu viclean/ printre vicleni, să zic ce (nu) mă doare

în lumea lui „se poate şi aşa”,/ „trăiască lenea” şi „care pe care”

 

n-am înţeles că trebuie să plec/ departe, hăt departe, tocmai unde

nimeni nu râde ca un prost în târg/ şi nimeni nu se uită la secunde

 

şi am rămas...acum e prea târziu,/ e cum/necum – cum nu se poate spune –

şi am rămas...nu pot să nu rămân/ candoare şi respect şi rugăciune

 

lumina-i grea şi cade spre apus,/ steaua mi-i gata, panorama-i sumbră –

nu pot să spun decât că am să fiu/ până la capăt...OMUL FĂRĂ UMBRĂ

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou”)

Citit 5607 ori Ultima modificare Joi, 15 August 2019 15:39

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.