Tot... despre nimic în mişcare (pastel de acord)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Şi cade... şi cade... şi nu mai ajunge...

mi-i teamă c-o fi prea târziu pân-atunce

şi n-am să apuc (nici măcar o secundă)

sfărmarea totală, adâncă, rotundă...

lucirea înaltă-n nimica şi-n totul

când piere minciuna şi-ncepe acordul

pe care-l de/scrie oprirea pe cruce...

şi numai căderea mi-l poate aduce!

Pe care-l îngână şi-l strâmbă neantul...

aşa, să-l citească şi unul şi altul...

aşa, să-l înveţe în zbor şi să-l cânte

cu aripi abstracte, şi drepte, şi frânte...

ş-apoi să-l dea hrană uitării acele,

când orbul dă-n lacrimi şi strigă la stele

fiindcă nu poate vedea în cădere

mişcarea luminii cum dă şi cum cere!

Cum cere dreptate şi cum se îndoaie

în multicolore de/scrieri de ploaie,

în irisuri calde şi reci... cum deşiră

eternul ascuns într-o notă de liră...

aşa, să se afle... ş-apoi să se ştie

ce-nseamnă să ai şi să n-ai veşnicie,

ce face, cum face de-acum pân-atunce...

cum cade... şi cade... şi nu mai ajunge!

Citit 8753 ori Ultima modificare Miercuri, 08 Aprilie 2020 20:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.