Istoricul Andrei Oțetea s-a născut pe 24 iulie 1894, în localitatea Sibiel, județul Sibiu. A făcut studii superioare la Paris, la Sorbona, specializându-se în limbile italiană și franceză. În paralel, a urmat cursurile Școlii de Științe Politice. A devenit doctor în Litere în 1926.
Întors în țară, a fost profesor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași și la Catedra de Istorie generală medie, modernă și contemporană a Universității din București. A cercetat în arhivele din Napoli rapoartele reprezentanților Regatului Celor Două Sicilii la Constantinopol, rezultatul fiind făcut public prin editarea, în 1930, a lucrării "Contribution a la Question d’Orient. Esquisse historique suivie de la Constantinopole. 1741-1821". S-a preocupat și de Revoluția din 1821, publicând lucrările "Tudor Vladimirescu și mișcarea eteristă în Țările Românești. 1821-1822", "Caracterul mișcării lui Tudor Vladimirescu (răscoală sau revoluție)". A descoperit documente inedite referitoare la ecoul mișcării lui Tudor Vladimirescu în Transilvania. A studiat și activitatea unor personalități ale culturii române, publicând, între altele, lucrările: "Nicolae Bălcescu", "Ioan Filitti - istoric", "Mihail Kogălniceanu - istoric și om de stat". S-a stins din viață pe 21 martie 1977, la Paris.
