Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, s-a născut pe 17 martie 1883, la Curtea de Argeş. A urmat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti şi s-a angajat ca judecător, în această perioadă scriind şi primele fragmente din colecția sa de "Pagini bizare". A început să scrie parodii, doar pentru a-şi amuza fraţii şi surorile, însă textele sale i-au atras atenţia lui Tudor Arghezi, care i-a deschis calea spre publicistică.
Opera sa cuprinde scrieri precum: "Cotadi și Dragomir", "Cronicari", "După furtună", "Emil Gayk", "Fuchsiada", "Ismaïl și Turnavitu", "Pâlnia și Stamate", "Plecarea în străinătate", "Puțină metafizică și astronomie". Scriitor avangardist, a satirizat defectele omeneşti: lăcomia, prostia, îngâmfarea. A abordat genuri literare ca: antiromanul, aforismul, literatura experimentală, fabula, literatura fantastică, parodia şi schița.
În lucrările din ultimii ani de viaţă, moartea a fost tema predominantă. Este considerat unul dintre rebelii literaturii române. Opera sa suprarealistă a fost catalogată drept "literatură bizară" în timpul vieţii, bucurându-se de recunoaştere abia după moarte.
A încetat din viață pe 23 noiembrie 1923, sinucigându-se într-o grădină publică din Bucureşti.
