Psihiatrul și neuropatologul german Alois Alzheimer s-a născut pe 14 iunie 1864, la Marktbreit. A descris pentru prima dată o formă de demență degenerativă, cunoscută astăzi, după numele său, ca Boala Alzheimer. A urmat cursuri universitare în medicină la Aschaffenburg, Tübingen, Berlin şi Würzburg, unde a absolvit în 1887, apoi a început să lucreze la Spitalul pentru bolnavi psihici şi epileptici din Frankfurt, unde a manifestat un interes deosebit pentru studiul cortexului cerebral.
A propus o metodă nouă pentru tratarea bolnavilor mintali, renunţând la mijloacele coercitive folosite înainte, în schimbul supravegherii pacienţilor în săli comune, folosirea băilor calde pentru calmare şi încurajarea plimbărilor în aer liber.
În următorii ani, a lucrat la un amplu studiu, publicat în şase volume, ''Studii histologice şi histopatologice ale cortexului cerebral'', în perioada 1906-1918. Şi-a continuat cercetările într-o gamă largă de afecţiuni psihice, printre care depresia maniacală şi schizofrenia. A încetat din viață pe 19 decembrie 1915, la Breslau.
