George-Valentin Bibescu s-a născut pe 3 aprilie 1880, la București, fiind nepotul domnitorului Gheorghe Bibescu, pretendent de drept la tronul țării.
A manifestat încă din copilărie un interes deosebit pentru domeniul aviației. A zburat cu un balon numit "România", adus din Franța în 1905. Ulterior, a încercat să piloteze un avion Voisin, adus tot din Franța, dar fără succes. După zborul demonstrativ al lui Louis Blériot, efectuat la București, pe 18 octombrie 1909, Bibescu a plecat la Paris și s-a înscris la Școala de pilotaj Blériot din Pau. Pe 23 ianuarie 1910, a obținut licența de pilot internațional cu numărul 20.
În 1911-1912, George-Valentin Bibescu a deținut funcția de comandant al Școlii de pilotaj de la Cotroceni. De asemenea, în perioada 1920-1923, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român. A fost unul dintre fondatorii Federației Aeronautice Internaționale. Între 1927 și 1930, a fost vicepreședinte al acestui for, iar între 1930 și 1941, președinte.
A fost cofondator al Clubului Automobilistic Român (1901) și al Comitetului Olimpic Român (1914). România a fost între primele şase țări din lume care au organizat curse auto. În 1904, Bibescu a câștigat cursa auto București - Giurgiu - București, cu o viteză de 66 km/h.
În 1905, George-Valentin Bibescu, Leon Leonida și Mihai Ferekide, însoțiți de Martha Bibescu, Maria Ferekide și Claude Anet, au făcut prima călătorie automobilistică spre Persia, cu plecarea din Galați și destinația Ispahan. Călătoria a fost descrisă de scriitorul francez Claude Anet în cartea "La Perse en automobile à travers la Russie et le Caucase (Les Roses d'Ispahan)".
Bibescu a înființat Clubul Aviatic Român în 1909 și Liga Națională Aeriană în 1912. A fost Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România (1911-1916) și Mare Maestru Onorific al acesteia din 1925.
A fondat Aeroportului Băneasa din București, care a luat naștere pe fosta moșie a mătușii sale, Maria Bibescu.
A încetat din viață pe 2 iulie 1941, la București.
