Cercetătoarea italiană Rita Levi Montalcini s-a născut pe 22 aprilie 1909, la Torino, într-o familie evreiască.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Torino a fost bombardat de forţele aliate, Rita a fost forţată să se retragă la ţară, unde a pus bazele unui mic laborator. După ce Germania a invadat Italia, ea a plecat la Florenţa, unde a trăit ascunsă o bună perioadă de timp. Mai târziu, a lucrat ca medic într-o tabără pentru refugiaţi. După război, Rita s-a mutat în St. Louis, SUA, şi a lucrat la Universitatea Washington, unde a şi făcut descoperirile care i-au adus Nobelul. Ea a fost recompensată cu înalta distincţie în 1986, alături de americanul Stanley Cohen, pentru descoperirea factorului de creştere nervoasă (NGF), o proteină care stimulează dezvoltarea celulară prin stimularea ţesuturilor nervoase apropiate acestora. Descoperirile făcute de aceasta în domeniul medical au favorizat dezvoltarea tratamentului leziunilor nervilor spinali şi a dus la o mai bună înţelegere a afecţiunilor cardiace, a Alzheimerului şi a altor afecţiuni precum demenţa sau autismul.
A încetat din viață pe 30 decembrie 2012, la Roma.
