Rămânem în perimetrul Podului Carol din Praga şi ne vom însoţi cu viaţa şi lucrarea sfinţilor care priveghează de pe Podul Carol, înfruntând de veacuri prejudecăţile vremii şi ale Vltavei. Trebuie să spunem că iniţial Podul Carol din Praga (ce aparţine arhitectului Petr Parler, acelaşi care a construit şi Catedrala Sfântul Vit din Praga) nu a fost de la începuturi înzestrat cu cele treizeci de grupuri statuare. Reamintim că temelia podului a fost pusă în 9 iulie 1357 de însuşi Carol al IV-lea, regele care avea să rămână pe vecie pentru cehi „Tatăl Patriei”. Istoria acestui pod vorbeşte despre victorii istorice în care regi, sfinţi, martiri i-au salvat pe cehi şi pe slavii din zonă din multe şi nenumărate confruntări.
Însemnele creştine de pe pod
Primul semn creştin care străjuieşte Podul Carol din Praga apare pe la anul 1657, când, în semn de slavă şi mulţumire aduse lui Dumnezeu, a fost aşezată o Sfântă Cruce. Mai târziu, însemnele creştine s-au înmulţit, pentru ca apoi să fie ridicate grupuri statuare (după spiritualitatea locului) cu regii, sfinţii şi martirii care şi-au pus amprenta asupra istoriei Boemiei şi Moraviei, a Cehiei şi a Slovaciei.
Între grupurile statuare sunt scene biblice gen Golgota, Fecioara necăjită, dar între anii 1706 şi 1715 au fost realizate cele mai multe reprezentări ale sfinţilor şi martirilor cehi. Foarte căutaţi sunt şi martirii locului, între aceştia Sfântul Ion din Nepomuk. Acesta a trăit în vremea lui Wenceslas al IV-lea şi pentru crezul său a fost executat, fiind aruncat de pe pod în râul Vltava.
Apostolii de pe Vltava
Abia în anul 1928 între sfinţii care străjuiesc de pe Podul Carol a fost aşezat un grup statuar cu cei doi Sfinţi Chiril şi Metodie, cei doi Apostoli ai locului şi ai slavilor, sfinţi care în veacul al IX-lea i-au încreştinat pe cehi. Grupul statuar este realizat de Dvorak. Dar această reprezentare este o invitaţie a Sfinţilor Chiril şi Metodie de a privi înspre apa Vltavei fără mânie... Şi în avalul veacurilor să ne întoarcem în cel de-al IX-lea secol, în Boemia şi Moravia, când cele două provincii istorice ale Cehiei erau încreştinate de cei doi Apostoli ai Bisericii primare Creştine. Fiindcă dincolo de ateismul pe care îl declară majoritatea cehilor, în Cehia, creştinii sunt de trei confesiuni: romano-catolici, ortodocşi şi reformaţi. Astăzi, potrivit studiilor sociologice, Cehia trece drept una dintre ţările în care ateismul este în floare, însă mulţimea de biserici vechi de sute de ani, de toate stilurile arhitectonice, dă mărturie că înaintaşii L-au iubit mai mult pe Hristos.
Lumina Sfinţilor Chiril şi Metodie
Încreştinarea teritoriului din actuala Republică Cehă a început cu siguranţă încă din vremea ocupării teritoriului de către slavi, fapt întâmplat prin veacul al VII-lea, când slavii au luat locul avarilor.
Întorcându-ne în primul mileniu creştin, în veacul al IX-lea, trebuie spus că cei care îi cheamă pe misionarii slavi în spaţiul Cehiei de astăzi sunt Rastislav (846-870), principe al Moraviei şi Borivoj I Priemyslovec al Boemiei. În acest context, pe la anii 862-863, ajunge aici Sfântul Chiril, născut în Tesalonic, în Cetatea Sfântului Mucenic Dimitire. Lui Chiril i se alătură în misiune fratele său Metodiu şi se înţelege că cei doi reprezentau spiritualitatea bizantină.
Tatăl alfabetului slav
Lucrarea misionară a celor doi “Apostoli ai slavilor” a fost una cu rezultate notabile, fiindcă prima reformă pe care Sfântul Chiril o face este cea de introducere a alfabetului slav. A urmat apoi introducerea limbii slave în cult, contrar prejudecăţii vremii potrivit căreia doar cele trei limbi antice - greacă, latină şi ebraică - sunt limbi admise în cultul Bisericii Dreptmăritoare. În această direcţie, cei doi “Apostoli ai slavilor” au primit şi sprijinul papei de la Roma Adrian al II-lea (867-872).
Sfântul Chiril a trecut la Domnul la Roma în anul 869 şi cam prin acelaşi an, fratele său Metodie a fost numit (de Papă) Arhiepiscop de Sirmium. Noua sa eparhie avea hotare până în Moravia, eparhie revendicată şi de Arhiepiscopul de Salzburg. Fără să ţină cont de hotărârea pontificală, în anul 870, ierarhul german îl închide pe Metodie. Va fi pus în libertate după trei ani de Papa Ioan al III-lea (872-883), moment în care revine în Moravia, unde a continuat misiunea apostolică de luminare a slavilor. În acest interval de timp se crede că i-a botezat pe cei doi regi, deveniţi Sfinţi ai Boemiei - Borivoj şi Ludmila.
Sfântul Metodie trece la Domnul în anul 885, iar urmaşul său în scaunul arhiepiscopal a fost alungat la scurt timp... De altfel, după moartea lui Metodie, Papa Ştefan al V-lea i-a alungat pe toţi discipolii încreştinaţi şi preoţiţi de cei doi Apostoli, aceştia părăsind teritoriile care astăzi constituie Republica Cehă. Până la „unirea” cu Roma, când o parte a creştinilor trece sub presiunea curţii vieneze la Biserica din Apus, spaţiul Cehiei şi al Slovaciei era în totalitate ortodox. Sfinţii Chiril şi Metodie sunt cinstiţi în Cehia, Slovacia, în Rusia, până în zona lacului Balaton şi în toate locurile unde sunt slavi.
În timp, Ortodoxia din Cehia a supravieţuit mai bine în Slovacia datorită apropierii şi influenţei Rusiei kievene...
Borivoj şi Ludmila primii regi creştini din Cehia
Un moment importan în istoria Cehiei este şi episodul din vremea principelui Borivoj Priemyslovec, primul rege al Boemiei, a cărui soţie va deveni Sfânta Ludmila. Ludmila s-a născut aproximativ pe la anul 860 într-o familie de cnezi, fiind cunoscută drept prima regină creştină a Cehiei. Se crede că cei care i-au luminat prin cuvântul Evangheliei pe cei doi regi ai Boemiei sunt Sfinţii Chiril şi Metodiu. Chiar dacă astăzi printre cehi s-a înmulţit numărul ateilor, numele celor doi este pe buzele pelerinilor care ajung în Praga, cei doi fiind sărbătoriţi de cehii ortodocşi şi de cei catolici.
Născută în localitatea Melnik din Cehia, Ludmila este fiica unui prinţ slav pe nume Slavibor; ea intră în contact cu creştinismul atunci când regele Borivoj îi cheamă pe Sfinţii Chiril şi Metodiu să încreştineze populaţia păgână din fosta Boemie. Nu numai principesa a crezut în Hristos, ci şi regele Borivoj I al Boemiei, rămas în conştiinţa cehilor drept „primul duce creştin al slavilor”. Ambii au fost convertiţi la creştinism posibil în anul 871 şi se crede că au fost botezaţi de Sfântul Metodie.
Istoricii spun că gestul lor de a-i încreştina pe slavii din fosta Boemie, iniţial, nu a fost primit cu entuziasm. Din această pricină au fost alungaţi de pe tron şi apoi rechemaţi. Cei doi regi au rămas pe tron şapte ani, apoi s-au retras la Tetin, în apropiere de Beroun; le-a urmat fiul cel mare Spytihnev care a rămas pe tron doi ani, urmat de fratele său Vratislav care moare în anul 921.
Din acest moment urcă pe tron „Bunul rege Wenceslav”, nepotul Ludmilei. Bunătatea lui Wenceslav este rodul cuvântului bunicii sale Ludmila. Regele Wenceslav este considerat ocrotitorul şi ajutorul celor slabi. Această influenţă creştină asupra lui Wenceslav nu i-a plăcut însă Drahomirei, mama Sfântului Wenceslav. Din acest motiv se zice că Drahomira a dat ordin ca Ludmila să fie ucisă. A fost strangulată cu un şal... A murit muceniceşte pe 15 septembrie 921 şi este prăznuită pe 16 septembrie. Este şi Ocrotitoarea Parohiei Ortodoxe din Brno, unde slujeşte părintele Cristian Popescu.
Moaştele Sfintei Ludmila sunt astăzi aşezate în Biserica „Sfântul Gheorghe” din Praga, un locaş mult mai vechi decât Catedrala Sfântul Vit din ansamblul Castelului Praghez. De fapt, Castelul Praghez este locul pe care Borivoj şi Ludmila l-au pus în valoare. Sfânta Ludmila a fost prima ducesă creştină din Boemia şi este considerată Ocrotitoarea întregii Boemii.
