Compozitorul Emil Monția s-a născut pe 6 ianuarie 1882, în comuna Șicula, județul Arad. A studiat la Timișoara (teorie-solfegii, vioară, armonie), apoi la Oradea (orchestrație, dirijat) și la Viena (pian, compoziție). A mai studiat compoziție la Iași, în 1918, cu Eduard Caudella, precum și la București, în anii 1921-1922, cu Ion Scărlătescu. În paralel, a urmat Dreptul la Cluj și Budapesta, din 1899 până în 1903, obținând şi doctoratul. În perioada 1916-1918, a fost violonist în orchestra Operei din Kiev. A cules și publicat folclor, a compus muzică de teatru (”Ileana”, ”Moștenitorul”, ”Fata de la Cozia”, ”Haiducul Cercel”, ”Peștera din Efes), muzică de cameră (”Idilă la țară”, ”Singur”, ”Cântec și dans”, ”Dor și jale”, ”Doină haiducească pentru orchestră”), muzică vocală (”Doine și cântece populare românești”, ”Cântece pentru voce și pian”, ”Colinde populare pentru voce și pian”, ”Cântece alese”), muzică corală (11 cântece pentru cor mixt”). În 1920, s-a numărat printre fondatorii Societății Compozitorilor Români. A încetat din viață pe 15 februarie 1965.
Remember. Emil Monția (1882-1965) Scris de P.V.O.
Etichetat cu
Mai multe din această categorie:
