Istoricul Mihnea Berindei s-a născut pe 22 martie 1948, la București. A studiat la Facultatea de Istorie a Universității București, învățând în paralel turca veche și specializându-se în istoria Imperiului Otoman. În ultimul an de studenție a obținut o viză de studiu și documentare în Turcia, de unde s-a îndreptat spre Franța.
Ajuns la Paris, s-a înscris la École Pratique des Hautes Études (EPHE), continuând să studieze paleografia otomană. În primii ani de exil, s-a dedicat mai mult cercetărilor în domeniul său de specialitate: Istoria Imperiului Otoman, secolele XV-XVII.
Din 1977, s-a implicat în acțiuni sociale și militante, de susținere a opoziției și a rezistenței anticomuniste din Europa de Est și România, în special. A fost membru fondator al Comitetului Francez pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, creat în 1977 pentru sprijinirea Mișcării Goma. A participat la fondarea, în 1980, a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, cu sediul la Paris, căreia i-a fost constant purtător de cuvânt și, în ultimii ani, vicepreședinte. A fost un apropiat al Monicăi Lovinescu, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Paul Goma și al altor militanți ai exilului românesc.
A fost membru fondator al operațiunii ”Villages Roumains”, importantă pentru formarea unei solidarități europene împotriva regimului Ceaușescu. Berindei s-a implicat și în activitatea protestatară concretă: susținerea de manifestații în fața reprezentanțelor României în Franța, strângerea de semnături pentru apărarea celor supuși politicii represive a regimului, culegerea de date despre opoziția din România și informarea mass-media și opiniei publice occidentale.
După căderea regimului comunist, s-a implicat în crearea Grupului pentru Dialog Social și a sprijinit diverse forme de susținere a democrației din țări foste comuniste ca: România, Bulgaria, Albania, Republica Moldova.
A încetat din viață pe 19 iunie 2016, la Veneția.
(diferite surse)
