Romancierul român de origine evreiască Max Blecher s-a născut pe 8 septembrie 1909, la Botoşani.
Tatăl său, Lazăr Blecher, proprietar al unei fabrici de sticlă și porțelanuri, l-a trimis la Paris pentru a studia Medicina. Din păcate, a fost nevoit să-și abandoneze studiile, din pricina unei boli cumplite, tuberculoză osoasă, localizată la coloană. A fost internat în mai multe sanatorii din Franța și Elveția, experiență care a devenit subiect central în prozele sale. Durerile atroce i-au încovoiat trupul, dar spiritul său a rămas viu și curajos.
A debutat cu versuri suprarealiste, placheta „Corp transparent” apărând în 1934, cu ajutorului lui Geo Bogza, devotat prieten, care a contribuit și la tipărirea celor trei romane - „Întâmplări din irealitatea imediată”, „Inimi cicatrizate” și „Vizuina luminată”, dintre care ultimul a apărut postum.
Romanul său de debut, ”Întâmplări din irealitatea imediată”, este o evadare din viața de zi cu zi a tânărului „țintuit la pat” de o boală cumplită. În ”Inimi cicatrizate” descoperim începutul bolii sale, care-l va doborî mult prea timpuriu. Ultimul volum, tipărit postum de amicul său Sașa Pană, ”Vizuina luminată”, un "jurnal de sanatoriu", închide trăirile sale.
Deși a scris puțin, Blecher a avut parte de o receptare foarte bună din partea criticii, fiind comparat de Eugen Ionescu şi chiar cu Franz Kafka. Romanele sale au fost traduse în mai multe limbi, dar adevărata sa notorietate a început după 1990, când a fost redescoperit de scriitorii optzeciști.
Cel mai important roman al său este „Inimi cicatrizate”, al cărui manuscris se află în arhiva MNLR, a devenit subiectul unui film multipremiat, realizat în 2016 de Radu Jude.
Din cauza bolii, care l-a imobilizat la pat încă de la 19 ani, scrisul său s-a concentrat asupra propriilor trăiri, a universului interior, pe care l-a explorat prin viziuni, senzații, vise, halucinații, dezvăluindu-l într-o nemaipomenită complexitate. Blecher este un caz unic în literatura noastră, un scriitor care a transformat suferința cumplită în superbă literatură. Prozator și poet cu o sensibilitate maladivă, Max Blecher face parte din aceeași generație literară cu Mircea Eliade sau Anton Holban, scriitori care aduc în spațiul literaturii române un spirit confesiv fără false pudori. Din acest motiv, Max Blecher este considerat de critică drept principalul reprezentant al literaturii autenticității.
A încetat din viață pe 31 mai 1938, la Roman.
(diferite surse)
