Aproape 1.000 de statui monolitice gigantice împânzesc toate colţurile de pe insula Rapa Nui (denumirea indigenă a Insulei Paştelui). Efigiile de piatră au devenit un mister pentru cercetători, care nu au desluşit cum au fost mutate bucăţile de piatră ce cântăresc câteva tone din cariera de la Rano Raraku şi „plantate” în diverse puncte de pe insulă, pe teren accidentat.
Figurile gigantice din piatră de pe Insula Paştelui au atras numeroşi turişti şi cercetători în mijlocul pustietăţii pacifice timp de secole. Dar arheologii au descoperit că statuile nu au, de fapt, numai capete, ci şi corpuri imense, îngropate în pământ.
Conducătoarea echipei care s-a ocupat de săpături, Jo Anne van Tilburg, a declarat că „săpăturile au descoperit busturile unor statui înalte de 7 metri”. „Sute, poate mii, de vizitatori pe insulă au fost uimiţi să vadă că, într-adevăr, statuile de pe Insula Paştelui au corpuri”.
Echipa de cercetători a constatat că pământul care a îngropat statuile a fost adus de ploaie din amonte. Bucăţile de piatră sculptată stau pe un pavaj de piatră, deci nu s-a dorit să fie sprijinite de pământ. În roca de bază au fost cioplite găuri care să sprijine trunchiuri de copaci în poziţie verticală. Statuile au fost sculptate folosind frânghii, pietre, bulumaci şi unelte din piatră.
Insula Paştelui a fost locuită de o populaţie polineziană, a cărui istorie nu se cunoaşte. Se crede că ridicarea acestor statui a dus chiar la decăderea populaţiei: când europenii au descoperit insula, în anii 1700, populaţia deja decimase aproape toţi copacii pentru a ridica statuile, ceea ce a afectat mediul şi a dus la declinul civilizaţiei.
