Cine ajunge în oraşul Salekhard, capitala Regiunii Autonome Yamal Nenets, Rusia, poate vedea ce a mai rămas dintr-una dintre cele mai controversate căi ferate construite vreodată în lume. Cunoscută şi sub numele de "Calea ferată a morţii", ruta ar fi trebuit să aibă 1.300 de km şi să facă legătura dintre Salekhard şi Igarka. Linia nu a fost niciodată finalizată, însă zeci de mii de muncitori au fost forţaţi de către autorităţile fostei Uniuni Sovietice să lucreze la unul dintre visele lui Stalin.
Deşi, pe hârtie, construirea unei asemenea căi ferate atât de departe în Siberia era acoperită de mai multe cereri venite din partea unor fabrici din zonă, de fapt, dovezi ale acestor rugăminţi adresate conducerii comuniste nu au fost găsite, ceea ce îi face pe mulţi istorici să speculeze că singurul scop al construcţiei a fost o ambiţie a lui Stalin de a ajunge în regiunile îndepărtate din Arctica. Astfel, în 1947, între 80.000 şi 120.000 de prizonieri, în mare parte dizidenţi politici, sunt trimişi să muncească la înfăptuirea proiectului.
Condiţiile de lucru au fost deosebit de grele; în timpul iernii, spre exemplu, temperaturile ajungea şi la -60 de grade C. Lipsa utilajelor şi a materialelor de construcţie adecvate a dus la nenumărate accidente de muncă, de la poduri prăbuşite, la inundaţii sau alunecări de teren. Nu se cunoaşte cu exactitate numărul celor care şi-au pierdut viaţa, însă cei mai mulţi istorici cred că cel puţin o treime dintre muncitori au murit.
Construcţiile s-au oprit în 1953, după moartea lui Stalin. Până în acel moment, se finalizaseră 698 de kilometri de cale ferată, costurile acestei porţiuni fiind estimate la 42 de miliarde de ruble, adică în jur de 10 miliarde de dolari. În 2010, o secţiune de aproximativ 220 kilometri a căii ferate, ce face legătura dintre Igarka şi Norilsk, a fost reconstruită. Sursa: cunoastelumea.ro
