Bun venit din nou în Galaţiul paradoxurilor, al situaţiilor absurde pe care autorităţile şi partidele politice în genere ori (se fac că) nu le văd, ori le tolerează ori de-a dreptul le întreţin. Peticitul, aceasta pare să fie principala îndeletnicire a municipalităţii, fie că e vorba de străzi, pe care gropile apar ritualic deja, fie că e vorba de bugete, de subvenţii sau de măsuri care să le aducă un pic mai bine gălăţenilor. Când e vorba de bugete, de la un an al altul Primăria aplică „plasturi” financiari peste găurile neacoperite rămase din bugetele trecute.
De exemplu, în actualul buget al Transurb, o parte din subvenţie este pentru anul trecut, restul pentru anul acesta. Precum „Croitoraşul cel Viteaz” din poveste, Primăria se pregăteşte acum să dea gata „şapte dintr-o lovitură”. Adică mai multe „petice” retroactive la aceeaşi subvenţie de care Apaterm are mare nevoie pentru a face faţă facturilor. Problema este că în cazul acestei societăţi, Primăria pune un petic aici şi doi centimetri mai încolo situaţia se destramă văzând cu ochii, şi firele ţesăturii financiare se duc care încotro, văzând cu ochii. Ţesătoria bugetară nu se opreşte aici.
Unele capitole bugetare, precum cele care vizează ajutoarele sociale, sunt vulcanizate până când stau gata să plesnească, în vreme ce investiţiile care se răsuflă ar da orice pentru un balon de oxigen sau un petic de alocare bugetară. Reţelele edilitare ale Galaţiului, de exemplu, nu mai fac faţă cârpelilor şi ar avea nevoie de „stofă nouă” şi de un croitor bun. Dar cine să le sară în ajutor, când Primăria s-a trezit pe buza unei gropi care aduce mai mult a hrubă? Dacă ne scufundăm, măcar să ştim şi noi. Absurd, dar adevărat.
