Bun găsit, din nou, în Galaţiul situaţiilor absurde! Călare pe stâlpi – da, e totuşi o „premieră istorică” faptul că încă nu s-au mai amplasat panouri pe spaţii verzi sau pe scuarul Brăilei – candidaţii la alegerile parlamentare din 9 decembrie ne cer cu insistenţă votul. Culorile panourilor sunt alese special ca să ni se lipească de retină, zâmbetele promiţător-optimiste, seriozitatea marţială sau privirea uşor speriat-pierdută ne urmăresc permanent. Şi totuşi, în funcţie de colegiul din care faceţi parte, imposibil să nu vă fi trecut prin minte ideea că nu aveţi pe cine vota. Că nu vă inspiră încredere niciunul, că v-aţi simţit deja păcălit sau tras în piept de cei pe care i-aţi votat, sau ştiţi pe unde îi poartă fesul şi interesul pe candidaţii care se dau „zmei”.
Este absurd să n-ai ce vota, dar şi mai paradoxal e faptul că partidele n-au găsit candidaţi cărora să nu le zornăie tinichele penale de coadă, cărora să nu le sclipească lăcomia şi foamea de glorie în CV şi în declaraţia de avere, care să nu se fi implicat în mişmaşuri mai modeste sau mai grele. Şi dacă n-aveţi pe cine vota puteţi oferi un vot de blam celor care vă cerşesc acum încrederea şi votul. Lăsaţi votul alb!
