CORABIA cu MANUSCRISE la CATARG (scufundare de control)

Sâmbătă, 15 Mai 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) s-a scufundat CORABIA bătrână,/ lovită de vântoase-n lung şi-n lat, umplută cu scrisori despre departe/ - aproape de liman s-a scufundat, umplută cu tandreţe şi candoare,/ cu lacrămi şi nădejdi fără sfârşit, cu tot ce-a strâns din largul rătăcirii/ prin farmecul pustiului lichid, cu tot cu vis şi dor, cu toate cele/ ieşite-n cale, fulgerate-n gând, n-atâtea vremuri şi-n atâtea timpuri.../ şi fără DEZLEGARE ...
(?) ai să vii, frumoaso, la salcâmul strâmb, după ora şapte, colo, după dâmb, lângă drumul care duce înainte, să-ţi aduc aminte, să-mi aduci aminte (?) (?) să-ţi aduc aminte cum te mai aştept într-o noaptea-adâncă, la salcâmul drept, pe cărarea care duce-ntr-un departe, colo, peste dealuri, după ora şapte (?) (?) să-mi aduci aminte unde ne-am ascuns, colo, după dâlmă, la salcâmul smuls, cu ilene-n lacrimi, şi am stat la pândă, să se-ntâmple ora - ora noastră sf ...
(!) mă duc până la uşă, mă duc până la geam: văd numai treacă-meargă, numai nitam-nisam, numai NIMIC în minus, numai NIMIC în plus - doar unghiuri ASCUȚITE-n habar de unghi OBTUZ (!) !) deschid o carte MARE şi RARĂ până când găsesc o carte MICĂ şi DEASĂ pe Pământ - o carte care-(mi) spune cum şade unghiul DREPT întins de-a lungul firii, cu mâinile pe piept (!) (!) și numai zei rahitici şi numai sfinţi haihui şi numai tâmpi de vază la capul dumnealui: toţi - a ...
(!) ochii tăi, frumoaso, nu mai pot să plângă singuri, fără MAMĂ, singuri, fără TATĂ stai pe drum, zvârlită, singură, uitată (!) (!) nani-nani-nani, dormi, sărmană ȚÂNCĂ (!) (!) mâna ta măruntă stă încet, cuminte, nu mai umblă-ntinsă, moale, după lapte, după sânul MAMEI duse prea departe, duse tocmai UNDE NU MAI SUNT CUVINTE (!) (!) gura ta - dulceaţă de-o cireaş-amară - nu mai gângureşte, tace, numai tace, nu mai poate spune: vino, vino-ncoace (!) (!) nani-na ...
Timp stat la dor. Teroare. Uimire-n fel şi chip. Dor stat la timp. Cădere. Steril în joc fecund. Lucrare-n gol. Plutire. Ce-atâta cip-cirip, dacă nu ştiu nimica-ntru pururi despre sunt? Apoi, din nou. Frustrare. Tortură-n suflet pur. Sânge divin pe clape. Şi-uitare. Dans stupid. Lucrare-n plin. Flanare. Ce-atâta tur/retur, dacă nu-nvaţă nimeni (nimic) despre deschid? Cică sunt clar. Dar cică-s (concomitent) naiv. Mă strânge nebulosul în menghine şi-n cleşti, se joacă (şi m ...
Era cât pe ce, dar s-a oprit. Şi s-a prăbuşit. Şi au rămas cuibarele goale. Şi copacii au rămas goi şi ai nimănui. Şi văzduhul a rămas gol şi al nimănuia. Şi am început să (mă) întreb: al, a , ai, ale cui (mai) sunt şi (mai) rămân toate acestea şi toate celelalte? Aleluia? Oare mă grăbesc? Oare ne grăbim? Nu trebuie să (mai) fie (și) un paznic serafim?   Era cât pe ce, dar nu s-a oprit. Şi s-a urcat. Şi au rămas cuibarele pline. Şi copacii au rămas plini şi ...
lăsaţi psihiatrii să vină la mine – sunt plini cu defecte, vorbesc de pe deal, vorbesc de pe vale, fac frumos, fac urât: unul se crede Napoleon, altul se crede Hanibal (!) unul strigă la altul: io-s Ştefan cel Mare (!) altul strigă la unul: io-s Ion Vodă cel Cumplit (!) unul se consideră Gina Lollobrigida (!) altul zice că-i gaz metan(!) altul zice că-i chibrit (!)   câte strigăte şi ziceri naţionale – şi câtă sănătate şade pe fiecare cap de locuitor când orice psi ...
(!) mâine, când e gata carul mare/ şi s-opreşte la fereastra mea, caut şi mă sui cu toată viaţa/ – să-mi ajungă până unde va (!) (!) caut cele bune şi nebune,/ tot ce am făcut şi n-am făcut, să rămână pur şi simplu-n urmă,/ să-mi ajungă până la-nceput (!) (!) am visat că mergi şi tu cu mine/ – [la plecare (mâine)-am să te strig] – şi, aşa, să nu rămână singur,/ vom lua cu noi şi carul mic (!) (!) o să vadă lumea două care/ scârţâind încet, pe ca ...
(!) desenează fluturi pe asfalt/ – fluturi mulţi, cu cretă colorată – şi-i descântă şi le spune cum,/ când şi unde au mai fost odată şi-au trăit şi au murit frumos,/ fluturându-şi rostul pentru cine poate înţelege că mai sunt/ liniştiri, chiar dacă-s mai puţine cantilene, lăcrămări şi-uimiri/ printre mâini întinse-n fluturare de batiste şi năframe când/ trenu-i gata-n gări despărţitoare (!)   (!) desenează fluturi pe asfalt/ – pentru toţi sărmanii des ...
(!) mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie sufletul frumos, să poţi ajunge unde curcubeul di/stins al amintirii se dă jos şi vine la fereastra cu muşcate, cu ochii tăi, cu aşteptarea ta, să-i torni adânc şi nalt pe ne/dreptate, iar din tăcerea şi uimirea mea să-şi ia odihnă, visuri şi oglindă – şi, mâine, nou-născut, să se aprindă (!)   (!) mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie sufletul frumos – numai aşa des/facerea lumini ...
Pagina 1 din 230