Moto: „O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii.” – (Petre Ţuţea)     hai, lunga mea singurătate,/ hai, blânda mea deşertăciune – să ne întoarcem cât mai este/ la miazănoapte miazăzi, să rostuim eternitatea,/ să facem clopotul să sune de îndurare pentru clipa/ în care totul va pieri   hai, lunga mea deşertăciune,/ hai, blânda mea singurătate – suntem pe malul unei clipe/ în care totul a pierit – ne cer zăpezile moldave/ şi mahalalele uitate, în ...

Moto: „Cărţile mele sunt ca apa. Cărţile marilor genii sunt ca vinul.Din fericire, toată lumea bea apă”. (Mark Twain)   Îngrijesc TRUPUL fântânii/ - DUHUL APEI îmi şopteşte: nu-i nimic mai trist în lume/ ca FÂNTÂNA PĂRĂSITĂ !!! mângâi SUFLETUL fântânii/ - altfel, nu mai pământeşte !!! altfel, pleacă şi s-ascunde-n/ hohot de mulţime vidă !!! ş-am să-i CER CERULUI apă,/ şi doar SETE am să capăt, ş-am să văd ce trist e Drumul/ cel fără FÂNTÂNĂ-n CAPĂ ...

de ce nu-(ţi) ceteşti moromeţii?/ de ce nu-(ţi) ceteşti idiotul? pământul se duce la vale,/ se surpă, se-ntunecă totul! părinţii se strâmbă la soare,/ copiii se strâmbă la lună - toţi uită că ziua-i murdară,/ toţi uită că noaptea nu-i bună! de ce te repezi la icoane ?/ de ce te răsteşti la cuvinte? scuipi ţărna din care ţi-i trupul/ şi sudui şi calci pe morminte! de ce te ascunzi după deget/ şi joci ţara-n bumbi cu sperjurii? ori ieşi ca păduchele-n frunte,/ s ...

Azi-noapte AM PLECAT... acuma sunt la ea,cu ea, în visurile sale - a fost o aşteptare foarte lungă şi grea în timp cu vremi paradoxale !!!Mă ţine-n braţe, ca pe-un făt-frumoscu-adâncul ei în suflet şi sub frunte - o ţin în braţe ca pe-o făt-frumoasă de TOT şi de ORICÂND şi de ORIUNDE !!! Nu mă întreabă, n-o întreb nimic, nu cer, nu dau... nici ea nu dă, nu cere - se desluşeşte tot doar prin LUMINĂ şi se-nţelege tot doar prin TĂCERE !!!Doar umbra ei şi umbra mea-mp ...

Intră... ia loc în universul meu cu stele brute şi cu stele nete, cu muzici de-ngropare şi botez, lângă fereastră, ori lângă perete, ori în mansardă, ori în demisol, oriunde vrei... alege fără grabă, dar fii atentă, n-ai de aşteptat: în orice clipă-i gata să înceapă şi una şi-alta, într-acelaşi timp - adică, negreşit, război şi pace să vezi ce face ZERO la plural, şi TOT la singular să vezi ce face !!! Ia loc... e-un univers fără cusur, egal cu sine: poate să ...

Îmi pare rău... îmi pare rău/ că te-am lăsat la întâmplare când am plecat... s-apropia/ vremea cireşelor amare, era cam cum e-acum, era/ frumos-năuntru şi afară, tu lăcrămai în urma mea/ şi tremurai ca o vioară - n-am vrut să văd, nici să aud/ suspinul tău, strigătul care zicea că n-ai să poţi trăi/ singurătatea viitoare !!! Sigur că da... tu mi-ai slujit/ (cu milă) pomii din grădină: i-ai descântat şi le-ai cântat.../ şi-ai avut grijă să nu vină cei răi � ...

somn şi trezie-n silă şi în vrere (ne)cugetată, (i)materială, lumină-n întuneric, viaţă-n moarte, (re)strânse-ntr-o formulă radicală   un sârg (de)odorant gratis şi cinic din cale-afară, de afară-n cale, hohotitor concret/abstract cu faimă-n (re)memorări infinitezimale   veniţi la masă şi luaţi visare şi vrajă despre genă şi geneză, din jertfa cestui punct al mântuirii şi-a cestui univers fără adresă   veniţi la masă şi luaţi viteză din milă, din candoar ...

nu cred că nu se poate să se-ntâmple şi nu mă mint că nu-i adevărat – nici nu regret şi nici nu sper nimica din (ne)păsarea lui emcepătrat   o stare in/credibilă de masă – micul dejun, dejunul, cina...toată în sensul unic al eternităţii (s)puse-n viteză logică pătrată   viteză dreaptă şi viteză strâmbă, din sine-n colo şi din colo-n sine, prin spaţiul rece al deşertăciunii, prin timpul cald al proniei divine   un rost în care taina-şi face cuibul pe loc s ...

Seminţe de lumină pe-oglinzi orizontale trec fără capăt, parcă s-ar duce nicăieri să stea, să încolţească, să nu le vadă nimeni când cresc şi-nnobilează tăceri peste tăceri!   Şi vin pe-aceeaşi cale seminţe de-ntuneric şi se-ntâlnesc, surate, şi nu vorbesc nimic, iar oamenii se uită şi pleacă şi le uită – ele-şi plutesc menirea prin flăcări şi prin frig!   Zici că-s altare negre şi albe – ce orchestră cu pene cheamă ochii să descifreze, lungi, sopran ...

mă amăgeşte-al mării marmorean murmur când cântul de sirene nu ştie să mai tacă şi mă-nfioară cu-arfa lor mătăsoasă, dacă ştiu să le-ascult melosul indiferent şi pur !!!   şi pur mă ştie-n pururi, de când am înţeles ce se ascunde n-umbra înaltelor abisuri ale răbdării celor care-au făcut din visuri tot ce-nsemnează viaţă-ntre rugă şi eres !!!   mă amăgeşte glasul cestor făpturi de când am coborât aicea, printre idei mărunte, să văd cum nepăsarea înc ...