(!) sunt prea înalt să cred c-au fost o întâmplare acestea toate şi ne/toate - acest tot, dar şi ne/tot, vibrează-n sine, muşcă, doare, stârneşte pricini între pot şi nu mai pot, azvârle zero din adâncuri spre înaltul care-l azvârle din înalturi spre adânc - sigur că da, dinspre nimic porneşte caldul şi cată rece - strâng ce pierd şi pierd ce strâng (!) (!) sunt prea mărunt să cred c-a fost o întâmplare tot cest văzut şi nevăzut - foarte urât, foarte frumos - ...
MOTTO:"singurătatea lui Unu/ seamănă cu Mama la naşterea mea./mi-i dor de Mama,/ singura Lege din Univers".                                                                         [Iolanda Cremene]   A tăcut mătuşa - sora mamei - într-o clipă, noaptea, a tăcut. Pâlpâia - prin lacrimă - lumina şi misterul altui început. Unii spun că a plecat la mama şi la fiul ei plecat demult. Alţii spun că a pornit Uitarea către cel mai des Necunoscut ...
(!) şterge-ţi trecutul, fugi de viitor, ieşi din prezent, stai totdeauna lângă, azvârle ceasul, fii atemporal - secunda-i fiara care te mănâncă, te sfarmă şi te-nghite pas cu pas, vorace, ticăloasă şi urâtă, contagioasă, crudă, fără leac, spăimoasă-n stare cinic să (te) râdă (!) (!) nu da nicicând încredere la timp - ştii ce-a făcut stăpânul astei clipe?! - e-un criminal fricos/fricoşător - muşcă... tic-tac, tic-tac... fără să ţipe (!) (!) azvârle ceasul, ...
S-a dus bătrânul... n-a mai apucat să mergem - cu sfială - în pădure şi să-mi arate: ista-i lemn de cruce, tăcut şi drept şi gata să îndure! S-a dus bătrâna... tare a mai vrut să mergem - fără frică, în tăcere - la orizont - pe deal - şi să-mi arate: aista-i punctul nostru de vedere! Şi se tot duc bătrânii noştri sfinţi, pe o cărare - nu aud regrete - şi parcă vor să-mi spună: este bine, sunt locuri, însă nu mai sunt bilete! N-au apucat - eu vreau să înțe ...
(!) te-aştept aicea, până când/ ai să te-ntorci din Veşnicie – jur să nu plec până Atunci/...şi nici Atuncea nu se ştie dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât Amar de Vreme, cât a trecut până Acum,/ prin ghiocei şi crizanteme şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă, prin câte sunt şi preţuiesc/ Făptura ta Miraculoasă (!)   (!) te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vină în Calea ta...cum şi Atunci,/ când te-ntorce ...
MOTTO: ”ce frumos era/ - aveam o oră/ a noastră/ plină cu apă și flori/ stelele intrau una în cealaltă/ privighetorile intrau în privighetori”                                                                       (Corneliu Antoniu)   (!) iar LUNA – care-ţi bate pe obraz când dormi cu VISUL în/spre VEŞNICIE – e tot ce-a fost FRUMOS şi a RĂMAS din ce-am descoperit că NU (se) SCRIE pe nici o VREME şi pe nici un TIMP, pe nici o CARTE şi ...
(!) am auzit că vrei să-mi spui ceva ce crezi că mă încuie-n desperare, ceva care mă face să-l pocnesc pe domnul tău cu laba-n buzunare, cu capu-n traistă şi cu mersul strâmb, ca un sătul de tot şi plin de sine, libidinos ajuns în Guiness Book şi înţolit cu boarfe para/fine (!) (!) am auzit că vrei să mă arunci la tomberonul importanţei tale, că vrei să mă închin domnului tău pe care mâine-l scot din balamale şi îl azvârl cât acolo - înţelegi? - să-i sară mor ...
(!) hai, dormi încet, păpuşa mea de cârpă! - doar tu mă ţii sub cer şi vezi prea bine: eşti rostul meu şi taina ce mă leagă de scâncetul seminţelor divine (!) (!) hai, dormi încet, frumoasa mea de cârpă! - mă rog să-ţi fie pace, să creşti mare şi să mă duci de mână tocmai unde stă veşnicia ta tulburătoare (!) (!) hai, dormi încet, comoara mea de cârpă! - tu eşti răspuns la orice întrebare: lumina mea-i din somnul tău sub cerul umplut cu stele perpendiculare ( ...
Mult zvon şi bucurie vibrează-n depărtare, la Grupa mititică, dar şi la Grupa mare - se bagă rătăcire la Casa de Nebuni, himere şi speranţe, sticleţi şi gărgăuni! Se bagă cu cisterna, cu graiferul se bagă acelor într-o parte, acelor într-o doagă, acelor duşi cu pluta, acelor care zic: io-s Domnul ăla mare, io-s Regele ăl mic! Se bagă echilibru acelor într-o roată, să le vibreze mintea că sunt dintr-o bucată - să vadă câtă grijă-i întru nălţarea lor, li se ...
(!) PRIMESC IERTARE, MĂ DECLAR ÎNFRÂNT - [...abia acum cred că era mai bine să fi păstrat un glonte pentru mine căci nu se ştie unde, cum şi când va trebui să încetez, cu el, mărşăluirea mea spre Sărbătoare: locul râvnit de toţi, de fiecare Soldat umplut de Glorie-n Măcel, umplut de Lauri, declarat Erou chiar dacă multe Vieţi, nenumărate, a întrerupt prin faţă şi prin spate, pe lângă testamentul Vechi şi Nou, cum a făcut cel Mare şi (cel) Sfânt, dar nu a dat la ...
Pagina 1 din 261