(!) sub ochiul Resemnării, necruţător şi calm, văd Liniştea...şi-o caut în Taina unui Psalm al Lacrămii trimise spre-adâncul meu mărunt, din naltul VEȘNICIEI pe care n-o ascund de-a lungul ori de-a latul vreunei vorbe goale, pe care-o duc în Crâşme şi o duc şi-n Catedrale, o duc şi în ISPITĂ, şi-n braţe...şi-n CUVÂNT îi caut LOC de LEAGĂN pe veci...din când în când (!)   (!) sub ochiul Resemnării, sever şi dinadins, aud şi văd Surpare continuă-n Cuprins, surp ...

Moto:„Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ de harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi/ şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea,/ meduzele când plimbă sub clopotele verzi!” (Ion Barbu – Joc secund) De ce trăieşti gândindu-te că moridevreme sau târziu sau totdeauna?că ţi se face silă, uneori,de cum răsare şi apune lunaindiferentă, rece la urâtşi la frumos şi la eternitate?Nu-i mai uşor să fii, numaidecât,nepăsător la cele ne/curate,la toate cele sfinte ş ...

(!) dacă ai şti cât/cum a fost să-mi pară răucă am pierdut tot ce era blând şi frumoscând ai plecat spre mai demult, unde mai suntpăsări şi sălcii şi FÂNTÂNI CU GURA-N JOS (!)(!) spre mai demult, şi mai demult, tocmai atunci,tocmai acolo, unde „când” n-are trecut –şi nici eu n-am şi nici tu n-ai nimic, nimic –tocmai atunci, când „unde” n-are început (!)(!) mă uit din urmă cum te pierzi şi cum încetintri-ntr-o casă, într-un bulgăre de lut,intri-ntr-o piat ...

Şi ne dădea câte o turtă/ de grâu, secară sau mălai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai!   Şi ne dădea câte o palmă/ ruptă din dragoste sau rai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai!   Şi ne dădea câte o vacă/ la iarbă pe picior de plai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai!   Şi ne dădea câte o carte/ cu zmei şi logofeţi şi crai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai!   Şi câte-o lacrim ...

Şi într-o ziuă am să-ţi zic ceva frumos şi pur şi simplu: nu cumva singurătatea să se mai întâmple în mijlocul răbdării care-ţi împle cărări şi drumuri cu amărăciune de rege resemnat...şi nici nu spune! Şi într-o ziuă am să-ţi spun că nu se-ntâmplă veşnicia cum vrei tu când stai la geam şi crezi ţi se pare ce vezi şi-auzi răspuns la întrebare: de unde până unde se mai poate strâmba dreptatea-ntr-o singurătate! Şi într-o ziuă am să-ţi spun că „da� ...

(!) şi mă uit cum tot pier/ printre mine şi cercum mă sui mă tot sui/ unde „este” chiar nu-iunde „nu-i” a mai fost/ să-l învăţ pe de rostşi mai este şi-acum/ sigur singurul drum (!)(!) sigur singurul drum/ drept acu drept acupentru cei care „da”/ pentru cei care „nu”printre mine şi tu/ printre tine şi eudacă vrea dumnezeu/ astfel vrea dumnezeu (!)(!) poţi să zici că-i frumos/ poţi să zici că-i urâtdacă bat şi nu stau/ cum se spune la gâtbat pe sus bat pe j ...

când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, după apus,tu n-ai avut un strop de milă.../ şi ai plecat la cel de sus! e mai deştept – nu am ce zice –/ şi-i mai înalt, şi-i mai frumos –cum să refuzi atâta slavă/ şi să te duci la cel de jos?cum să dai ditai nesfârşire/ pe-un biet mărunt, biet pieritor?cum să laşi singură o steauă.../ şi tu să umbli după dor? când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, lângă mister,să fii o simplă efemeră/ lângă un simplu ...

Intrase în odaie, printre substantive mărunte. Şi cânta. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit şi liniştea sufletului tău treaz. Să nu tacă! Să nu tacă! – ziceam printre alte cuvinte. Nu trebuie să se oprească. El nu osteneşte nicicând, fiindcă trăieşte puţin şi moare înainte de moarte. Cântecul său vine tocmai din Cer, vine tocmai pe Pământ. Nu are nevoie de odihnă. Doar eu caut adormire şi oprire. Doar eu mă lovesc de lucruri mărunte. Doar eu mă ...

(!) din prima clipă a-nceput să mi se parăcă nu-i nimic frumos și sfânt și-adevărat,că totu-i fals și viclenie și gargară - viu pus pe scenă pe principiul INCREAT (!)(!) n-a doua clipă a-nceput să mi se parăcă e la fel ca-n prima clipă - și n-am plâns,n-am dat cu parul în substanța FUNCIARĂ,am râs cu lacrimi, fără noimă, ca un mânz (!)(!) n-a treia clipă a-nceput să mi se parăcă sunt ca-n prima, ca-ntr-a doua...că nu suntdecât nimic într-o scenetă ORDINARĂ,� ...

Hai de-acolo, vino mai încoace,mai încoace, repede, acu...hai de tot, ai milă pentru tine,fii deştept...te rog, nu spune nu!Tu nu vezi că ai trecut prin viaţăstând în sine, mistuit de gând...lasă gândul...hai cu-nsufleţireadincolo de „unde” şi de „când”?!Eşti un sclav al necredinţei talecă se poate...şi plăteşti tributscump înţepenirii în deşertulsinelui prost, chior şi surd şi mut!Hai, nu-ţi fie frică, fugi de-acolo,zvârle-ţi eu(l) în uitare, tot!...Sunt ...