Mulți gălățeni trec zilnic pe lângă istorie fără să o vadă. Raabis Ștefan Bădiță a decis să se oprească și să o filmeze, în primul rând pentru a cultiva interesul gălățenilor față de trecut, dar și pentru a face cunoscută istoria și frumusețea orașului natal.
Iubește cultura și călătoriile, ale căror imagini le împărtășește cu publicul, dar mai mult decât orice își iubește orașul natal, pentru care are planuri mărețe. Își dorește să-l aducă din nou pe harta României, așa cum era în vremurile boeme de demult. Este un idealist și o prezență vie pe rețelele de socializare, având mereu subiecte extrem de interesante și neobișnuite.
Cele mai frumoase curiozități despre Galați pot fi găsite pe pagina lui: vechile cartiere ale Comunei Urbane Galați de la 1866, satul Crângeni - localitatea cu o singură familie, fostul aeroport internațional sau Uzina de Apă din 1873, prima de acest fel din România. Totodată, aduce în atenție dunele de nisip de la Hanu Conachi sau atmosfera târgului Galaților din anii 1800-1820.
„Viața liberă” a fost curioasă să afle cum reușește să găsească toate aceste subiecte, dar și dacă în cercetările lui a descoperit miticul „tunel de sub Dunăre”.
De la un articol de liceu, la munca de cercetare în arhive
Totul a început în anii adolescenței, dintr-o lipsă acută de informații în mediul online, când o simplă sarcină școlară a aprins scânteia unei pasiuni de o viață. „Proiectul meu a pornit în timpul liceului (am absolvit cursurile Liceului Auto - profilul vocațional rugby) şi am fost nevoit să fac un referat despre Galați, iar pe Wikipedia articolul era un „ciot”. Atunci m-am apucat să fotografiez oraşul, să-l filmez şi să adun informații pentru ca articolul să fie complet și de calitate”, își amintește el.
Anii au trecut, iar pasiunea din adolescență s-a transformat într-o activitate demnă de un veritabil detectiv al istoriei. Informațiile din clipurile sale nu apar de la sine, ci sunt rezultatul orelor petrecute în instituțiile de cultură și al unei rețele de sprijin formată din specialiști. „Informațiile mi le iau de la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Galați, de la Biblioteca Județeană „V. A. Urechia”, dar şi de la prieteni sau de la oameni care-mi apreciază demersul şi care-mi scriu în privat. Din păcate, unii doresc să rămână anonimi. Multe informații le-am primit de la Adrian Pohrib (director al Arhivelor din Galaţi), Marcel Capriş și Viorel Tănase.”
Misterul hrubelor gălățene
Printre cele mai captivante și comentate subiecte abordate de Raabis se numără misterioasele hrube gălățene. Pentru el, catacombele orașului nu sunt doar legende urbane sau simple curiozități, ci o realitate palpabilă, un patrimoniu lăsat în paragină. „Hrubele Galaților sunt un adevăr superb, un adevăr lăsat să putrezească în istorie, un adevăr nevalorificat din punct de vedere turistic”, afirmă el cu regret.
„În multe alte state, ți se iau bani să vezi o lespede pe care a stat nu știu ce persoană importantă, în timp ce în România moștenirea culturală și istorică se distruge sistematic. Am vizitat multe hrube în Galați, dar şi în alte oraşe. M-au uimit ambiția cu care au fost construite, arhitectura, grija și planurile lor originale. Sub orașul nostru sunt adevărate intersecții cu arcade superbe.”
În prezent, din dorința de a schimba lucrurile la firul ierbii, s-a aliat cu alți oameni pasionați pentru a deschide subsolul orașului către public: „Am inițiat şi desfăşor un proiect pentru introducerea unei astfel de catacombe în circuitul turistic local și național, alături de Gabriel Neagu (astronom), Fundația "Cuvântul Întrupat" (gazdele) și Cristian Marian Gafițuc (elev la Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza”, care va fi ghid în catacombă).”
De altfel, întreaga comunitate pe care a construit-o online a devenit o platformă excelentă de promovare a valorilor umane contemporane din Galați, colaborarea strânsă cu tânărul astronom fiind cel mai bun exemplu: „Istoria trebuie tratată alături de prezent și de viitor, pentru că nu pot exista ca singularități. Gabriel este un tânăr astronom care a descoperit peste 100 de stele variabile, iar în prezent lucrez cu el la un joc despre orașul Galați și la deschiderea unui planetariu cu realitate virtuală, pentru a suplini lipsa planetariului de la Muzeul de Științe ale Naturii. Îmi place să mă înconjor de persoane deștepte și voi promova numai astfel de oameni.”
Rezistența prin cultură într-o lume a conținutului facil
Deși internetul promovează adesea conținutul facil, Raabis a ales o altă cale. Nu vânează numărul de urmăritori, ci vrea ca postările sale să aibă un impact real în comunitate: „Nu m-au interesat nici urmăritorii și nici statutul de „vedetă”. Îmi pare rău doar de faptul că e greu să te faci „viral” prin cultură... În ziua de azi, ajungi viral prin scălămbăieli”, mărturisește el, cu o sinceritate dezarmantă.
Din punct de vedere financiar, o astfel de nișă culturală axată pe civism și istorie locală nu aduce averi, însă recompensa sa rămâne una profund spirituală: „Dacă nu ai trafic mare, nu ai un venit mare. Eu nu mă axez pe câștiguri din zona internetului, că nu trăiesc din așa ceva. Rămâne satisfacția personală că am contribuuit la deșteptarea națiunii române. Da, am schimbat percepția despre orașul nostru, nebăgat în seamă azi! Oamenii au aflat trecutul nostru măreț. Oriunde am fost, am promovat orașul, națiunea și statul ca fiind o adevărată vatră de cultură și istorie.”
Galații anilor 1900 devin joc video și film SF
Planurile lui de viitor sunt extrem de îndrăznețe. Cel mai mare proiect la care lucrează acum este un univers interactiv în care istoria orașului se va împleti strâns cu ficțiunea: „Împreună cu Gabriel Cristian Neagu, realizez un joc video cu acțiunea în Galații anilor 1900. Va fi un joc mitologic, istoric, plin de cultură generală, în care jucătorii vor experimenta o parte din istoria Galaților și o parte din imaginația mea pentru acțiuni științifico-fantastice.”
Portofoliul său de inițiative rămâne deschis și extrem de diversificat, acoperind de la realitatea virtuală la istoria subterană și chiar cinematografia. Pentru „Viața liberă”, a dezvăluit în premieră următoarea sa mare mutare în spațiul cultural: „Am o surpriză pe care v-o dezvălui în premieră: am de gând să fac un film de lung metraj, care va fi o comedie politică și SF, cu acțiunea în Galați.”
Chiar dacă această discuție a dărâmat un mit local - confirmând că faimosul „tunel de sub Dunăre” este doar o legendă -, întâlnirea cu Raabis ne-a arătat ce înseamnă cu adevărat atașamentul față de orașul natal. Prin proiectele sale și o încăpățânare admirabilă, el reușește să pună în valoare istoria Galațiului și să o prezinte într-un format modern, pe înțelesul tuturor.
