Vineri, 19 iunie, în care a fost programată cea de-a doua licitație pentru vânzarea la pachet a activelor combinatului Liberty și ale fabricii de țevi Liberty Tubular Products, se anunța a fi ziua cea mai lungă pentru siderurgiștii care nu știu dacă vor mai avea vreun viitor pentru platformă. Din păcate pentru ei, de fapt pentru toată lumea, „ziua cea mai lungă” s-a terminat foarte repede și a avut un aer de deja-vu.
Vineri, la câteva minute după prânz, a venit anunțul administratorilor concordatari ai Liberty, Euro Insol și CITR, conform cărora nici la cea de-a doua licitație nu s-a prezentat vreun investitor cu o ofertă concretă. La fel se întâmplase și la prima licitație, cea din 12 martie.
Cei doi concordatari, Remus Borza (Euro Insol) și Paul-Dieter Cîrlănaru (CITR) au susținut, în comunicatul respectiv, același mesaj: că Liberty prezintă în continuare interes și că discuțiile pentru găsirea unui investitor strategic vor continua. „În spatele acestui activ sunt mii de oameni și o comunitate întreagă care merită o șansă reală”, a declarat Remus Borza, iar Paul-Dieter Cîrlănaru a afirmat: „Avem o responsabilitate față de creditori, față de angajați și față de comunitatea din Galați, iar această responsabilitate ne obligă să explorăm toate soluțiile disponibile alături de creditori, ținând cont și de contextul unei piețe siderurgice aflate sub presiune, un factor extern pe care nu îl putem ignora”.
Două-trei ore mai târziu, concordatarii i-au informat despre eșecul licitației, printr-o scrisoare deschisă, și pe „stimații colegi”, salariații Liberty. Aceștia au fost îndemnați să privească această etapă „cu rigoare și calm” și au fost informați că prioritățile pentru perioada imediat următoare sunt „menținerea dialogului cu investitorii interesați și susținerea continuității operaționale acolo unde este posibil”.
Chiar dacă prețul cerut de concordatari pentru Liberty a scăzut substanțial la a doua licitație (463 milioane de euro) față de prima, când s-au cerut 709 milioane de euro, este limpede că el este încă mult prea mare în actualele condiții de piață. Mai ales că un eventual cumpărător ar trebui să bage încă de două-trei ori pe atât pentru a reporni combinatului, pentru a plăti datoriile și pentru achita certificatele pentru emisiile de dioxid de carbon, fără de care nu ar putea produce.
Liberty moare și nu mai are timp să aștepte. Oamenii cei mai buni continuă să plece, utilajele și echipamentele ruginesc zăcând nefolosite, portofoliul de clienți a dispărut aproape complet, s-a pierdut și credibilitatea, iar pe piață sunt și alții care produc mai ieftin și mai bine.
În aceste condiții, se pare că soluția spre care ne îndreptăm este ca statul român, prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, să preia combinatul gălățean în contul creanțelor, să înființeze o societate de tip SPV, în care să aducă drept aport la capital activele combinatului, și să găsească un partener care să vină cu cash-ul necesar repornirii activității. Este o variantă pe care Remus Borza a menționat-o, într-un interviu acordat „Vieții libere”, încă din august anul trecut.
Ultima „soluție”, de care toată lumea se ferește să vorbească, ar fi falimentul. La fel cum s-a întâmplat și la șantierul naval Damen Mangalia, un alt colos declarat recent obiectiv strategic.
