Circul spre Bârlad. Pe drumuri lăturalnice, nu pe şosea. E mai bine prin colburi. Fiindcă merg per pedes, cum trimişii departe, să ducă veşti, să aducă veşti. Trec de Târgu Bujor. Deja am o zi şi o noapte (cu opririle pentru mas) de când m-am plecat din Galaţi. Mai am un orizont şi ajung la Vârlezi. Mai am o vale lungă şi-s la Crăieşti. Şi-s la Ghingheşti. Gata, mai am oleacă şi intru-n Bursucani! Sunt pe tarlaua căreia-i zice la Tanc! Totu-i paragină! Buruienile se ia ...

aici, toată lumea-i a noastră/ şi-i chiar şi a voastră şi-a lor -sunt verbe cuminţi şi cu minte,/ umplute cu slavă şi zborsunt zile-n veşminte de seară/ şi nopţi în veşminte de zişi doruri mai lungi decât viaţa// când ai şi când n-ai ce iubicând toate cuvintele-s verbe/ de dus şi de-ntors şi de stat,ascult şi mă uit cum/se/cade şi urc şi mă-nvăţ să (nu) cadpe ţărna din deal şi din vale,/ pe ploaie, pe vânt, pe omătnicicum n-ai să scrii "înainte",/ nicicum ...

E de-o vârstă cu mine, învaţă (?) la un liceu teoretic din târgul Bârladului, m-a îmbrobodit să cred că-i aleasa mea pe viaţă şi pe moarte... şi o cheamă Agripina. Pe mine mă cheamă mama la colţul de nord-est al casei noastre cu cer la uşă şi-mi spune clar la urechea cealaltă: "Nu mai fi naiv şi nu mai umbla după himera din Miroasa! Tu alergi după fusta ei scurtă, iar ea se ţine cu mâinile-amândouă de tămâiosul lui Mitică Şoarece, Brebenel, un derbedeu repetent ...

Pe dealul învelit cu flori de câmp/ aştept să se întoarcă şi să-mi spună:zadarnic stai, zadarnic mă visezi/ fără să ştii că-s umbră, că-s minciună,fără să ai habar cum că nimic/ te are la cherem şi stă la pândă,şi-n clipa următoare-ţi va şopti/ câte himere oarbe te frământă!Pe dealul învelit cu flori de câmp/ rog (însetat) izvoarele din vale:staţi liniştite, sap, nu mă opresc,/ n-am altă stare-n gând, n-am altă caledecât să-mi port osânda la sfârşi ...

Este cazul (cred că-i cazul) să ne dăm o ţâră sama/ cât de mare e distanţa de ”Si Vis Amari, Ama!”.../ cât de mult se-ndepărtează de la rost şi de pe cale/ ceşti cuplaţi la zgomotoare, ceşti săriţi din balamale,/ ceste lungi şi scurte dive prin "boema" lustruită/ de triumful decadenţei începând din crisalidă,/ de victorii fără luptă şi de glorie măruntă,/ de urât, de gol, de lene pe-o cărare ce se-nfundă,/ pe un drum cu orizontul chiar sub nasul lor de "vază" ...

!nimic nu ştiu să spun despre iertare,nimic nu ştiu să spun despre păcat –absenţa ta miroase a cianură,toţi ochii tăi din ochi alunecad!!nimic mai sfânt, nimic mai fără moartenu poate fi-nainte şi-napoi,decât prezenţa ta devastatoarecând ochii nu erau aşa de goi!!nimic nu trece şi nimic nu poateîntuneca splendoarea de atunci,când poezia ta venea la minecu păsări calde şi cu păsări lungi!!nimic nu este mai târziu ca viaţacând ochii mei mai sunt aşa de goi,când nu p ...

(!) secretul se-ntâmplă în râpa cea mare,în râpa cea mică, în visuri...şi-n urmede păsări prin aer...şi-n gânduri rămaseacolo, s-adune, să scadă, să scurmeprin umbre uscate, prin plânsuri uscate,prin strigătul mamei cu inimă frântăcând susul nu dă nici o clipă de ploaieşi tata se-ndeamnă cu cerul la trântă (!) (!) s-aude, se vede-n sub/straturi...se aflăcă taina aceasta-i zidită cu morţiicând mâinile lor îndreptau adâncimeadin templul iubirii, din lemnele po ...

Vin rece. Din ce în ce mai rece. Vin vechi. Din ce în ce mai vechi. Deopotrivă: şi rece, şi vechi. Deopotrivă: şi substantiv, şi verb. Vin rece şi vechi...dinspre Bârlad. Fiindcă vin cald (din ce în ce mai cald) şi vin nou (din ce în ce mai nou) nu se (mai) poate. Şi toate acestea fiindcă amanta mea, cea mai frumoasă din mijlocul Moldovei de peste tot, e bolnăvioară: face temperaturi...dar face (abia- abia mai face) şi pulpe de post, şi sare în bucate. Sare (în bucate)...� ...

Da... uite-aşa scrie femeia asta frumoasă, în caietul cu linii paralele şi orizontale, Acolo, pe mirabila şi admirabila margine sudică a mijlocului dintre Moldova de sus şi Moldova de jos! uite-aşa: „Te rog să ierţi că nu te-am aşteptat/ şi am fugit cu-n fante de spatie,/ crezând că mă iubeşte până când/ m-oi dezbăra-ntru veci de poezie!// N-a fost aşa, cum am crezut... a fost/ o glumă proastă, o nenorocire,/ un vis urât...!... Numai nălţimea ta/ îmi poate-aduce pac ...

numai astfel (n)-a fost, şi (n)-a fost în zadar:eu şi numărul prim, tu şi numărul par -eu nu am ce să-mpart, şi tu ai ce-mpărţi:tu - și ziuă la noapte... tu - şi noapte la zi -eu - la „unu”, la „eu”, şi apoi la „nimic” -ştii, de fapt, altceva nu am vrut să nu zic:nu am vrut să nu pot, n-am putut să nu vreausă pun şaua pe dor, să s/pun visul pe şleaun-am ştiut să nu cer la cer vânt pentru mori,unde încă mai stau saci cu multe candori,unde vin cei ce n-au, un ...