Nocturnă (legendă pentru pian şi violină)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

La noapte.... [când se suie pe geam suflarea lunii

şi-mi desenează visul cu tine în livadă,

când colţul cu icoană şi cu paingi de pază

coboară din uitare şi umblă să ne vadă

cum trecem (fără umbră şi urmă) pe sub vişini,

ca-ntr-o magie albă, aşa, ca o plutire

în vreme şi în vremuri încremenite-n lungul

şi-n latul unei margini de infinit subţire,

când fluturi mari şi tandri (miri veşnici ai livezii)

dezmiardă clar/obscurul, mirându-l prin zburare

în straşnice zigzaguri (nişte fantome negre,

trimise-n lumea mică, din infinitul mare,

să-nveţe ce înseamnă livadă-n vis şi-n taină,

pian şi violină-n livadă repetentă

la vis, la minunare cu doi)]... fără-ndoială,

am să mă duc la tine să facem o legendă!

(Din colecţia "Poezii rămase tablou")

Citit 8905 ori Ultima modificare Miercuri, 22 Aprilie 2020 16:11

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.