Ion Zimbru

Ion Zimbru

Geam de Monastire

Luni, 19 Aprilie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
N-o mai văd, însă mi-o aduc aminte din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai clar. N-o mai aud, însă îmi stăruie vocea-i liniştitoare în jur. În prima clipă a lipsei sale am crezut că a plecat oleacă, dar acest oleacă a început să mi se pară definitiv. Apoi, în următoarea clipă, ideea dispariţiei însoţite de o spaimă implacabilă şi-au făcut loc în ungherele sufletului meu stoic, amăgit şi pălit pentru pururi de candoarea pe care Copilăria mi-a dăruit-o în/din ...

Ultima Escală (situaţie de urgenţă)

Luni, 19 Aprilie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Opreşte!...doar oleacă stăm aici,/ poate mai vor şi alţii să se suie! - vor toţi! vor toţi! i-auzi şi-i vezi cum sunt/ striviţi cu pietre şi bătuţi în cuie?! Ce piază rea, ce ură, ce păcat/ i-or fi zvârlit pe unii înspre alţii? chiar n-au simţit că n-au ce nu le dă/ nimeni?...că ei sunt (toţi!) ne/vinovaţii? Cesta-i păcat: când bulgăreşti un vis,/ şi când crucifici taină şi-nvăţare, şi strici un făt-frumos, şi scuipi un iov,/ şi nici nu ceri lumină şi i ...

Haideți în mijlocul Luminii!!!

Sâmbătă, 17 Aprilie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Ieşiţi din găuri şi din beznă, fugiţi de sub sutana popii şi de sub vorbele năimiţilor mincinoşi, abandonaţi smerenia în faţa chipurilor cioplite, nu vă mai pierdeţi vremea cu tot felul de "spirale" şi "trimişi ai cerului", nu vă mai lăsaţi trăiţi de timp, nu mai întoarceţi spatele la cărţile omenirii, nu  citiţi numai bazaconiile in/sectelor religioase, numai "studiile" săriţilor la sufletul vostru naiv! Faceţi toate acestea şi ascultaţi ce vă spun: toţi aceş ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Monstru In/Util (după o parabolă a lui Emil Cioran)

Sâmbătă, 17 Aprilie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) se duce! se tot duce!...se mai întoarce, oare? - văd urme de adio şi urme de plecare - înjur/blestem să plece, şi strig, nu mă ascund: să plece tocmai unde nici margini nu mai sunt (!)   (!) mă uit: dă colţul, fuge, se pierde-n depărtare! - să piară! - zic - piară această poamă care m-a lepădat în clipă, m-a păcălit să cred că-s om, da-s nu ştiu cine, oricine - şi proclet (!)   (!) un terchea-berchea-s - unu egal cu cei, cu cele cutare şi cutare - închis şi ...

Amintire cu Prispă

Vineri, 16 Aprilie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Dragul meu prieten, nu mai încape nici o vorbă, nici o îndoială şi nici o amânare: curând, cred că începe. Nu cred, sunt sigur! Cred şi sunt sigur că eşti pregătit şi tu pentru această importantă începere. Eu, chiar astăzi, mi-am comandat costum de mire, mai ales că niciodată nu am mai fost un acest fel de mire. Chiar astăzi mi-am tăiat unghiile. Unghiile care m-au ajutat în fiecare zi, de la naştere încoace, să mă caţăr până la sărutul cestei mirese subţiri, pâ ...

AUTOPORTRET (uz de fals)

Vineri, 16 Aprilie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) dacă-s pe-aici, de ce mă văd pe-acolo, cu gândul că, în fapt, mă văd pe-aice, cu gândul că, în fapt şi-nchipuire, trecutu-ncepe iarăşi să mă strige în capătul din zero-al întâmplării, al în/fiirii şi-al deşertăciunii, al foamei şi al setei de neanturi? - de ce să-i cred pe alţii contra unii când unii contra alţii şi-mpreună împuşcă-n sus şi-azvârle barda-n lună (?)   (!) mă cred pe mine?!...tristă păcăleală! şi morgă! şi funestă des/fătare! - ...

Sărut mâinile matale, Mamă!

Joi, 15 Aprilie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da, sigur că da! am să mă duc şi la mama!...Chiar şi tata zice, nu să-mi răspundă şi să-şi exprime acordul în legătură cu intenţia mea, ci să-şi arate regretul că el nu se poate duce, merge greu, din ce în ce mai greu: da, sigur că da, du-te la maică-ta! du-te şi spune-i că sunt sănătos! şi nu cumva să-i spui altceva, că nu-i frumos! şi aprinde-i o lumânare şi din partea mea! uite, îţi dau nişte gologani, aşa, să fie plătit, cum ştii că este obiceiul! aprin ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Nu are CE, nu are CUM, nu are CÂND (dosarele Z)

Joi, 15 Aprilie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Zice că sunt când nu mai sunt! - când nu mai sunt?...ce întrebare! şi n-am răspuns...şi mă strecor în miezul clipei următoare,   unde-o sămânţă cu ne/tot stă-n semn şi-n vârf de fecundare, mă face steauă şi mă dă drept hrană la continuare!   Zice c-am fost când nu am fost! - când nu am fost?...e o minciună! - şi am răspuns: am fost mereu, însă nu are ce să spună,   n-are nici cum, n-are nici când şi nici nu poate să se-ascundă căci Niciodată stă str ...

Sărut mâinile matale, Tată!

Miercuri, 14 Aprilie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Când am ajuns în ograda cu troscot şi tei, tata se uita la cer. Sigur, credea că de acolo vine drumul/cărarea spre casă, spre acasă. Se uita fără vorbă, cu ochii mai albaştri decât cerul la care se uita. Chiar mă vedeam în ochii lui cum mă apropii de el, îndepărtându-mă, parcă. În ogradă şi în jurul ei, toate substantivele sunt proprii şi toate sunt la locul lor. Toate verbele ard mocnit, sub liniştea trează de la facerea lumii. Adjectivele sunt frumoase, toate. Interj ...

Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” ALELUIA! (un spectacol ordinar)

Miercuri, 14 Aprilie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) și trebuia să fi plecat mai înainte de-a fi-nceput cest crud spectacol ordinar /- sau trebuia să fi rămas atunci, în urmă, printre nimicuri sfinte, singur şi hoinar (!)   (!) să fi rămas unde stă timpul şi-unde locul (n)-are nimic în legănare şi-n descânt, unde văzduhul e sfinţit de ochii mamei şi naltul umblă (omeneşte) pe pământ (!)   (!) atunci, acolo, sub secanta selenară, sub cerul plin cu ochii tatei, trecători pe cest rotund (încă-nvârtindu-se-n rotire) h ...
Pagina 1 din 567