Aproape 300 de siderurgiști gălățeni au ieșit la protest, marți, 14 iulie, la Poarta Est a combinatului Liberty. Au fost mai mulți participanți decât la protestele anterioare, unde se adunau cu greu câteva zeci. Totodată, au fost mai puțini decât așteptările de pe rețelele sociale, unde se spera la „măcar o mie de oameni”.
Nemulțumirile siderurgiștilor sunt de-acum binecunoscute: salariile restante încep din nou să se adune (deocamdată, cel pe luna mai, dar probabil la fel va fi și cu banii pe iunie), bonurile de masă nu s-au mai dat din vara trecută, iar incertitudinea locurilor de muncă și a viitorului combinatului gălățean este cuvântul de ordine.
Am stat de vorbă cu câțiva dintre participanții la protest. Răpunsurile lor, în rândurile următoare.
De ce ați venit astăzi la protest?
„Am venit pentru că nu suntem plătiți, nu se mai poate așa. Acum am intrat iar în șomaj tehnic. Mai am jumătate de an să ies și eu la pensie, unde să te duci acum? Normal, ar trebui să ne dea acum salariile pe mai, ne-a dat ieri câte 500 de lei. Iar bonurile nu s-au mai dat din august anul trecut”.
Ce explicații v-au dat cei de la Turn?
„Că nu sunt bani. Au mai venit acum niște materii prime, cred că au plătit curentul și ne dau și nouă ce le cade printre degețele”.
Și dacă se întârzie în continuare cu salariile?
„Eu vă spun că am fost și zilier la Bădălan, fiind în șomaj tehnic, cu 200 de lei pe zi și cu cinci kile de cartofi, am fost și la morcovi. Te mai duci și faci un ban și prin construcții, că altfel mori de foame în combinat, nu se mai poate așa”.
„Încercăm să nu părem că am murit de tot”
„Încercăm să ne facem vocea auzită, să nu părem că am murit de tot, și să se audă acolo sus de unde să vină niște răspunsuri, pentru că incertitudinea asta ne omoară și pune capac la toate lucrurile care s-au întâmplat între timp.
Așteptăm să vină cineva din conducere și să ne spună care sunt pașii următori. Am înțeles, licitația s-a încheiat, nu mai știm ce urmează, sunt zvonuri în presă. Problema este că nu ai cu cine să mergi mai departe, neavând un guvern care să aprobe sau nu discuțiile cu Borza și posibilii investitori”.
Credeți că au mai rămas oameni suficienți cu care să se repornească activitatea din combinat?
„În primul rând, dacă se repornește ceva, cred că vor fi laminoarele în primă fază. Pentru oțelărie, furnale, e foarte greu. Multă lume a plecat, ne bazăm în continuare pe mulți pensionari și nu ai siguranța că vor putea să aștepte până o veni acea zi pentru repornire. Dar în principal, laminoarele ar fi primele care ar putea să facă lucrurile să înceapă să meargă”.
„Să nu mai vii la muncă până îți primești banii – e o soluție radicală, dar cu dus-întors”
Sunt îndemnuri pe grupuri, conform cărora lumea să nu mai vină la muncă până când se primesc salariile. E aceasta o soluție?
„E o soluție radicală, cu dus și întors. Sunt locuri de muncă ce asigură existența și ținerea cât de cât în viață, artificială, a combinatului. Apropo de treaba asta, la ultima comunicare din partea dlui Cornel Moisescu, care a mai ținut legătura cu noi pe grup, i-am spus că, în momentul în care angajații de la DEU n-ar mai veni la muncă, mai precis cei de la stații și rețele și tratarea apei, în secunda doi s-ar închide combinatul efectiv. În momentul în care ai tras heblul, se pot duce și cu Țevi Sudate pe copcă”.
„Înțeleg că au mai luat colegi din oțelărie, de la furnal și i-au dus în laminoare, într-o tentativă de pregătire, ca să-i aibă ca număr. Dar calitativ, nu se știe ce va fi”.
Protestul de marți de la Liberty a început în jurul orei 13,00 și s-a terminat aproximativ două ore mai târziu, fără incidente. Deși acesta s-a desfășurat chiar în fața sediului sindicatului reprezentativ Siderurgistul AMG, ușile sediului au rămas închise și niciun lider nu ieșit de acolo.
UPDATE ora 16.50
După încheierea protestului de la poarta Liberty, ne-a parvenit pe adresa redacției poziția administratorilor concordatari ai Combinatului Siderurgic Galați, Consorțiul Euro Insol – C.I.T.R., pe care o prezentăm integral:
„Înțelegem cât de dificilă este această perioadă pentru toți cei implicați și tratăm cu toată responsabilitatea impactul pe care situația actuală îl are asupra oamenilor.
Suntem pe deplin conștienți de realitatea socială dificilă din spatele acestui proces și facem toate demersurile pentru a găsi o soluție viabilă.
Obiectivul nostru prioritar este salvarea Combinatului și reluarea activității.
În acest sens, eforturile noastre sunt direcționate spre atragerea unui investitor strategic capabil să repornească producția, asigurând păstrarea locurilor de muncă și stabilitatea pe termen lung pe care oamenii și familiile lor o merită”.
