Chiar dacă este un cartier locuit în mare parte de pensionari, am dat şi peste tineri revoltaţi de starea precară a zonei cuprinsă între strada Gheorghe Doja şi Anghel Saligny, mai ales în ceea ce priveşte parcările şi numărul din ce în ce mai mare al gropilor. Andrei Ţepu, un bărbat în vârstă de 38 de ani, a fost primul cu care am stat de vorbă în cartier şi de la care am aflat mai multe despre câte lucruri s-au făcut pentru cartier în ultimii ani. „Locuiesc aici de când eram copil, şi am putut astfel să urmăresc evoluţia sau, mai degrabă, involuţia acestui cartier. Dacă în copilărie puteam juca fotbal sau handbal pe stradă, acum acest lucru nu este deloc posibil pentru copiii mei, dat fiind faptul că strada Nae Leonard este o arteră foarte circulată a oraşului. Dar ce mă îngrijorează cel mai tare este faptul că apar din ce în ce mai multe gropi, nu doar pe suprafaţa carosabilă, ci şi pe trotuare. Iar în aceste gropi se pot accidenta atât cei mari, cât şi cei mici”, ne-a povestit tânărul.
Încă de la intrarea pe strada Nae Leonard, una care traversează mare parte din oraş, trecătorii se confruntă ori cu trotuarele foarte înguste, pe o parte a drumului, ori cu cele pline de gropi, pe cealaltă parte. Ca să evite accidentările, majoritatea trecătorilor merg cu capul plecat, atenţi la fiecare denivelare din asfalt. „Nu mi se pare normal să plătesc impozite destul de mari şi să nu se facă nimic. Sigur, poate primăria are planuri, proiecte, studii de fezabilitate sau mai ştiu eu ce. Dar pe mine nu asta mă interesează. Pe mine mă interesează siguranţa mea şi a familiei mele atunci când ieşim la plimbare. Dacă vreau să ies cu copilul, cu bicicleta, merge prin gropi ca pe traseele offroad. Şi de fapt sunt doar trotuarele din Galaţi”, ne mai spune Andrei Ţepu.
Parcările, goale, bolizii, pe spaţiul pietonal
Maşinile din zonă sunt parcate care încotro, chiar dacă sunt destule locuri de parcare chiar la stradă. Majoritatea şoferilor aleg, parcă de plăcere, să blocheze trotuarele şi aşa înguste şi ca vai de ele, cu bolizii de zeci de mii de euro, în timp ce parcările, cu plată sau nu, stau goale sau pline doar pe jumătate. Cel mai greu le este, astfel, persoanelor cu handicap locomotor, nevoite să se deplaseze doar cu scaunul cu rotile sau în cârje. Iar în Galaţi sunt multe astfel de persoane care nu se pot bucura de o ieşire la aer normală, din cauza stării precare a trotuarelor.
Maria Ionaşcu, o doamnă în vârstă de 47 de ani, se ocupa de înfrumuseţarea gardului viu din faţa blocului unde locuieşte, când ne-am apropiat de dumneaei. Înarmată cu un foarfece mare de grădină, cu mănuşi şi cu multă îndemânare, femeia făcea ceea ce, de fapt, ar fi trebuit să facă altcineva. „Mâine-poimâine o să ies cu soţul meu să turnăm şi beton prin gropile astea din jurul blocului, să le astupăm. Dacă primăria nu face nimic, noi nu vom sta cu mâinile în sân, pentru că nu aşa am fost educaţi”, spune femeia.
La nici 200 de metri de la intrarea pe strada Nae Leonard, am surprins o parcare fără plată, în care încap cu lejeritate 100 de maşini, pe jumătate goală. Asta în condiţiile în care la nici 10 metri de parcare erau alte vehicule parcate pe trotuar. Motivul nu îl ştie nimeni. „Nu avem ce să le facem. Poliţia îi ignoră, noi îi ocolim, că altceva nu putem să facem. Din păcate, ne obişnuim cu nesimţirea asta şi nu e bine deloc. Avem nevoie de o schimbare radicală, fie ea şi sub forma unor amenzi usturătoare, ca în străinătate. Românul oricum nu înţelege cu vorba bună”, mai spune Maria Ionaşcu.
Lipsa simţului civic
Unul dintre capitolele la care suferă mare parte a gălăţenilor o reprezintă bunul simţ. Sau, mai bine spus, lipsa acestuia. Atât Andrei Ţepu, cât şi Maria Ionaşcu, doi dintre cetăţenii cu care am stat de vorbă în cartier, i-au arătat cu degetul pe cei care nu ajung cu sacii menajeri până la containere. „Ar trebui amendaţi sever astfel de oameni. De ce să suport eu imaginea resturilor de cartofi sau de alte lucruri în grădina blocului sau în tronson, doar pentru că lui Ionescu sau lui Popescu i-a fost lene să coboare până la containere? Băieţii ăştia de la Ecosal nu au nici o vină, ei fac curăţenie, golesc containerele zilnic, dau cu mătura, dar, dacă oamenii sunt nesimţiţi, normal că nu se păstrează curăţenia!”, ne-a spus, indignat, Andrei Ţepu, tânărul de 38 de ani.
„Eu mai ies, mai dau cu mătura. Dumneavoastră, acum, vedeţi numai ce este pe stradă, dar să ştiţi că şi în scările de bloc e dezastru. Ies dimineaţa şi mătur, pentru că găsesc coji de seminţe, ambalaje de la dulciuri. Dacă întreb vecinii, nu ştie nimeni nimic. E nesimţire multă în partea asta de ţară”, se plânge şi Maria Ionaşcu.
Gălăţenii nu au prea multe cunoştinţe despre simţul civic, în parte pentru că nu îi învaţă nimeni, dar şi pentru că e mai comod să arunci unde vezi cu ochii. Atât timp cât părinţii de azi nu îşi vor educa copiii, adulţii de mâine, situaţia nu se poate îmbunătăţi.
Până la amenzi, însă, containerele de la stradă rămân pe jumătate goale, în timp ce grădinile de bloc şi tronsoanele se umplu în fiecare zi de saci de gunoi, aruncaţi la voia întâmplării.
Câini mulţi, dar blânzi
Dacă în tot restul Galaţiului câinii maidanezi sunt consideraţi o problemă, în zona străzii Nae Leonard aceştia sunt toleraţi. Iubitori de animale sunt foarte mulţi, iar animalele nu sunt doar hrănite bine, ci şi foarte obişnuite cu prezenţa oamenilor. „Aceşti câini nu au făcut rău nimănui. E drept, sunt foarte mulţi şi ar trebui să mai fie micşorat numărul lor. Nu e normal pentru un oraş european să aibă atât de mulţi câini, însă ei sunt blânzi şi nu umblă în haite decât atunci când sunt în călduri”, ne-a spus o bătrână.
Sterilizarea e singura soluţie
Dacă până acum gălăţenii se rugau de ECOSAL, dar şi de ONG-uri, să strângă maidanezii de pe stradă, în această zonă oamenii spun că cea mai bună soluţie este sterilizarea. „Dacă vrem să nu mai avem câini pe stradă, nu e o soluţie să îi omorâm, pentru că mereu vor apărea alţii şi alţii. Câinii trebuie să fie sterilizaţi, împiedicaţi să se înmulţească şi, în timp, vor dispărea de pe stradă. Asta e cea mai umană soluţie, iar asociaţiile pentru ajutorarea câinilor fără stăpân se pot ocupa de asta. Dar, în schimb, mulţi aleg doar să se plângă de faptul că adăposturile sunt neîncăpătoare. Acelaşi lucru îl face şi primăria de 25 de ani”, a mai spus Andrei Ţepu, bărbatul de 38 de ani, care locuieşte în zonă din copilărie.
Acesta este primul îndemn la normalitate în Galaţi, luând locul deja celebrei frazei „să eutanasiem maidanezii”. Crima nu este o soluţie, sterilizarea este! Chiar dacă această acţiune ar însemna mai mulţi bani cheltuiţi de municipalitate, ar însemna şi rezolvarea problemei maidanezilor odată pentru totdeauna. Singura condiţie este ca cei responsabili de aceste lucruri să fie deschişi şi la sugestiile oamenilor simpli. Iar legea, care momentan interzice autorităţilor să elibereze câinii sterilizaţi (iar în padoc locuri să fie duşi nu mai sunt), să fie schimbată, în concordanţă cu realitatea.