Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” MAMĂ,mai bine mă făceai fântână,să aibă unde veni îndrăgostiţii şi însetaţii şi ulcioarele,mână de mână,unde să-şi facă vrăbiile cuiburi şi să cânte când vine o fatădupă oleacă de apă cu lună plină şi uitatăîn ochiul adânc şi la fel de înaltca plânsul din ochii matale,care au umplut izvoarele din deal şi din vale !!! MAMĂ,iartă-mă că nu m-ai făcut fântânăşi m-ai făcut poet şi nu-mi d ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto: "şi mai cred că se mai poate/ cu iubita-n ochiul stâng            să mă satur de păcate/ şi să plâng, să plâng, să plâng"                                                                  (Iolanda Cremene) (!) eşti frumoasă numai lângă mine,pururea flutură violetă –încă mai am o mare de cerneală/ şi un munte de cretă,să-mi scri ...

A dracului de splendidă şi de zvârlugă mai umblă femeia aceasta prin spatele barului, printre nouri de fum şi printre chercheliţi gălăgioşi! A naibii de mândră şi de acidulată şi de sprintenă mai circulă femeia aceasta prin aorta şi prin carotida în/chipuirilor mele! Stană de cremene în faţa barului, uit să-mi comand esenţa de tămâie...şi mă holbez lung şi mult la scăfârlia ei asemănătoare cu o crescătorie de bucle şi de cârlionţi! Când se mişcă pe lângă ...

Cum spuneam, Neculai Petrache, mecanic de cultură şi artă pe strada Frunzei, se însoară. Casă are, copii are, câini are, drujbe are, prieteni are, suflet are cât cuprinde. Numai nevastă n-are...şi numai duşmani nu (prea) are, dar sigur îşi face rost după nunta care se anunţă a fi una de tip mamut şi transmisă la televizorul poporului de partid. Frumoasa Nicoleta şi narcisistul Florică, figuri notorii şi proeminente în zona cu cele mai multe pompe funebre pe cap de pieton, v ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto:  ”se surpă dorul...marginile lumii –  menghine reci – s-apropie de mine:  iar vine toamna, iarăşi mor salcâmii,  dar panta rhei tot panta rhei rămâne"                                                         (Iolanda Cremene)   (!) doi ochi după geamul cu gânduri/ există, există, există şi plâng şi se uită la mine:/ mireasă frumoasă şi tristă ( ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) dacă "acum" va fi tocmai atunci/ când răsfoiesc o carte cu porunci,dacă "atunci" tocmai a fost acum/ când sunt vasal desenelor de fum –rămân pe cale, rătăcesc şi zic:/ sunt cel ce sunt, adică sunt nimic (!) (!) și dacă poţi şi vrei să vii să vezi/ cum desenez cuvinte pe zăpezi,şi dacă vii şi vrei să poţi citi/ cum chiar nu ştiu "a fi sau a nu fi" –vino acum, cât încă este ger/ şi scrisul încă nu s-a ...

Cică se însoară mecanicul Neculai. Cică se însoară de tot. Cu acte, nu aşa, de sanchi. Cică vrea şi el să intre în rândul oamenilor serioşi, nu cum erau armatele neregulate ale Moldovei din vremea lui domnul Fani cel Mare şi Sfânt. Şi mai cică, la recomandarea înaltului stolnic amic de peste strada Frunzei, nea Costică, domnul Neculai şi-a comandat costum din stofă ţesută la războiul manual (ziua) şi semiautomat (noaptea) al doamnei Flori (cu i grec şi cu accentul pe i) ...

În vara anului ăsta, mai mult ca în foarte mulţi ani, grâul s-a făcut foarte înalt şi foarte mare în spic şi în bob. A dat Domnul să fie şi pâine şi paie. A plouat, adică. Aşa zicem şi credem noi: că Cel de Sus organizează şi dirijează ploile! şi tot El, de multe ori, se face că plouă! şi, bineînţeles, tot rezistentul şi bătrânul Tată, dacă vrea, ne frige o secetă corespunzătoare sufletelor noastre din ce în ce mai pietroase, de mâncăm troscot şi căpriţă ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) uite, ca o lance vine, ca o lance vine spre mine, ca o lance aruncată de Dumnezeu – nu mă poate ocoli, n-o pot evita – vai de oasele sufletului meu (!)   (!) se apropie, o aud zbârnâind, şi o aud zbârnâind, însă n-o văd cum arată – o ştiu din cărţi cu poveşti şi poezie – vai de carnea mea minunată (!)   (!) stau liniştit ca un obuz viu în Marele Război de Apărare a Limbii Române, cred că merit – ...

Chiar urgent vreau să aflu de ce nu-mi răspunzi la scrisoarea mea despre bătrânul Santiago,  pescarul lui Hemingway! să nu-mi spui că duci lipsă de timp! să nu te plângi că n-ai vreme să-mi scrii două rânduri şi să-mi arăţi, astfel, dacă-ţi place să crezi sau dacă chiar crezi că acest personaj fabulos (nu) este una dintre creaţiile fundamentale ale minţii şi sufletului omenesc!... Ai citit şi ai văzut cât timp şi câtă vreme a avut acest pescar, nu? să nu zici că ...