Năucit de cum se precipită ceastă bizară întâmplare, mă holbez din urma doamnei... şi parcă-mi pare rău că n-a mai stat. Să fi plecat din cauza mea? Ori, pur şi simplu, a tulburat-o fotografia la care s-a uitat continuu şi nu a mai rezistat amintirilor? Da, sigur că da, ceva nu este în ordinea părerilor mele! N-am făcut nici un pas în sensul/direcţia dumiririi, însă alimentez şi suport mari temeri în legătură cu această femeie leită cu cea din poză. La urma urmei, pe ...

"Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Sunt în lacrimi... [lacrimi de fântânăcare plânge (noaptea) să se umplepentru setea sufletelor arse]...!Şi ce pietre!... numai pietre scumpeţin fântâna-n viaţă şi-n picioare,pietre printre care cuiburi multescot (din vrăbii) semnul înmulţirii,şi-au şi timp (cât lumea lor) s-asculteceastă pururi lăcrămare-n sine,cest adânc dor/sens al însetăriidin înaltul sufletelor arse,scumpe-n veac de veacuri şi-acătării!Sunt şi-aici şi- ...

"Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Zice că sunt când nu mai sunt! când nu mai sunt?... ce întrebare! ÅŸi n-am răspuns... ÅŸi mă strecor în miezul clipei următoare, unde-o sămânţă cu ne/tot stă-n semn ÅŸi-n vârf de fecundare, mă face steauă ÅŸi mă dă drept hrană la continuare! Zice c-am fost când nu am fost! când nu am fost?... e o minciună! ÅŸi am răspuns: am fost mereu, însă nu are ce să spună, n-are nici cum, n-are nici când ÅŸi nici nu poate să se-ascundÄ ...

Cum să nu mă inunde stupefacţia când fotografia de pe displayul doamnei este chiar acea venerabilă domnişoară (aproape doamnă) de atuncea... care mi-a administrat pe supra/faţă câteva rafale scurte de palme lungi, de mi-a venit să mă sui pe umerii hatmanului şi să urlu până-n Ucraina? Şi cum să nu-nlemnesc (în continuare) când femeia/colega de bancă lăcrămează fără oprire, şi tot şterge poza/ecranul, şi tot tace, şi nu-mi dă (şi dânsa) măcar o rafală cu aminti ...

"Cele mai clare poezii rămase tablou" Sau trebuia să fi plecat mai înaintede-a fi-nceput cest crud spectacol ordinar,sau trebuia să fi rămas atunci, în urmă,printre nimicuri sfinte, singur şi hoinar!Să fi rămas unde stă timpul şi-unde locul(n)-are nimic în legănare şi-n descânt,unde văzduhul e sfinţit de ochii mameişi naltul umblă (omeneşte) pe pământ!Atunci, acolo, sub secanta selenară,sub cerul plin cu ochii tatei, trecătoripe cest rotund (încă-nvârtindu-se-n rotir ...

Deschid "Ce zgomot face cântecul când moare" la pagina 44. Înghit întru-un fel de sec, simt că mi-i de iască esofagul, dar îndrăznesc. Aşa, cu voce aproape pierdută. Aşa, cu-n ochi în carte şi cu-n ochi la doamnă. Să văd şi să-i "gust" reacţia. Să ştiu de ce şi cum să mă feresc. Aşa-i "torc" aproape de ureche un "Descântec de vreme rea". Şi mâţa ciuleşte urechile. Chiar şi căţeaua mă priveşte şi parcă-mi face semn că-i bine, că n-am ce să păţesc, de parc ...

Fără să vreau (şi fără nici o intenţie clară) îmi aştern ochii pe doamna de lângă mine. Parcul Libertăţii freamătă. Ea nu zice nimic. Oare-i place să mă chiorăsc la ea? Designul colegei de bancă e destul de atrăgător. Chiar ademenitor, mi se pare. Tot rulează nişte poze pe displayul uneltei de zis şi de făcut. Stă cam câte-o clipită pe fiecare fotografie, oftează intenţionat şi adânc (aş crede eu)... şi nici de-a naibii nu-mi arat-un ochişor. Devin din ce în ...

"Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) trebuie să facem ceva împotrivacestui Cuvânt ne/obişnuit şi ne/îndurător -şi chiar acuma să-l pedepsim aspru şi definitivpe Regele-fiu al Vântului,care a reuşit să păcălească Moartea foarte uşor (!)(!) trebuie să-i smulgem din minte şi din inimăideea şi trufia că l-a plămădit pe Ulise:un aventurier şi mai şiret,care şi-a trădat nevasta, l-a înşelat şi pe Homer,a ruinat atâtea sirene şi atâtea vise (!)(!) să scoatem ...

"Cele mai adevărate poezii rămase tablou" Atunci, la sfârşit, iar (te)-auzi din adânc:/ ce viaţă rapidă!Începi să te miri, ca şi cum nici nu ştii/ că-i gata să-nchidă,te miri şi începi să-nfăşori un zadar,/ un fir [oare care (?)]pe ghemul (de) unde ai fost des/făcut/ şi dat la Uitareşi pus la ocară, la colţ şi la stâlp/ s-auzi cum se-(n)toarcenimic tot, nimic tot, sub semnul (fatal?)/ aceloraşi Parce!Atunci, la-nceput, iar (te)-auzi din adânc:/ ce moarte rapidă!Şi ...

Vară. Şi ce vară! Mai caldă şi mai frumoasă decât vară-mea primară, fata cumnatului mamei, dinspre tata, prima şi ultima mea vară, fiindcă, în rest, am numai veri! Vorba ceea: o vară, doi veri...!... Ce ţi-i şi cu vara asta! La singular, face numai ca vară-mea! Iar la plural, face şi ca văru-meu! Şi ce splendid anotimp! Ce splendidă anotimp(ă)! Nu? Sigur că da! Răceala de vară nu-i efectul încălzirii globale?Ce vară! Cam la vremea sânzienelor, să zic! Cam când lumà ...