Auzi, domnule?!... după ce că parchează pe trotuar, mai şi claxonează... mai face şi scandal!... că aşa-s ăştia, alde Ceafă Groasă!... toţi consideră că lor li se cuvine totul în lumea asta şi-n lumea cealaltă, că-s buricul Pământului, că ei au inventat ouăle cu bretele şi biscuiţii cu pedale!... De fapt, la ce să ne mai mirăm? aşa-i pe bulevardul/strada/aleea/calea/fundătura Dezamăgirii!... alde glugă peste şapcă şi peste acrocefalul gol parchează chiar şi su ...
Mergem pe trotuarul Dezamăgirii. Unul dintre ele. Că toate-s ale Dezamăgirii. Mergem spre colţul din dreapta. Sau din stânga. Mergem să vedem cum mai „merg” sicriele. Că, în condiţiile de alarmă civilizatoare contemporană, poţi să „dai colţul” cât ai zice „Rai”. Ce minunat şi încurajator sună: „Colţ de Rai”! Are dreptate administratorul magazinului cu „blindate” pentru „lumea de apoi”! Când toată viaţa „stai” în Iad, e firesc să salivezi uitân ...
Cu ton scăzut şi protector, moş Mutelcă ne întreabă pe fiecare dacă mai suntem amăgiţi, dacă mai răsuflă vreo urmă de iluzie prin sufletele şi trupurile noastre fisurate/sfărmate de asaltul campionilor la finalizarea Turnului Babel. Sigur că nu! Nici cea mai mare amăgire nu poate face faţă unui asemenea atac furibund! Numai şi numai dezamăgire! Oare-i mai bine aşa? Moş Cherpedin dă din mână a lehamite, zice că trebuie măsuri urgente pentru stoparea cestui pericol imin ...
Mărşăluim pe Prelungirea Dezamăgirii. Una dintre ele. Dintre toate, adicătelea. Că nici o Dezamăgire nu se termină brusc. Mai bine zis, nici o Dezamăgire nu se sfârşeşte niciodată, niciunde.
Mărşăluim fără cuvinte. Hodoronc-tronc, moş Ion Mutelcă se opreşte ca lovit de trăsnet. A. Ghiuţă se opreşte ca şi cum s-ar fi împiedicat de-un obstacol nevăzut. Şi Vasile Cherpedin se opreşte tot la fel. Aerul se zigzagulează, se ofileşte, se sfărâmă, cade pe asfalt, susp ...
„Vezi? e frig aici, acuma, ca-n biserică! îţi place?/ cine vrei s-aprindă focul în biserici şi în creier?/ îl aştepţi pe Dalai Lama să-ţi şoptească vino-ncoace?/ cum poţi, oare, pune preţul ignoranţei pe un greier?
Te-am rugat, fă, chinuito, să le uiţi pe ale tale,/ să te-ntorci la ale mele! ale mele nu sunt toate,/ însă, treacă-meargă, unde-s alte legi sacramentale/ înţelese, nalte, simple doar prin foc şi prin păcate?/ unde-ţi mişună-ndurarea, lacrima, iubire ...
Auzi, domnule?!... Lege şi Dumnezeire! Şi chiar pe bulevardul Dezamăgirii! Şi chiar pe strada Dezamăgirii! Şi chiar pe aleea Dezamăgirii! Peste tot! Iată, deja suntem în/pe fundătura Dezamăgirii! Nimic deosebit! Otova! Oameni zgribuliţi şi trişti, fără ţintă, parcă! Şi cerşind pe la porţi! Unele se deschid! Altele nu se deschid! Unele se deschid în zadar! Altele se deschid cu dare de mână! Oftaturi! Şi foarte mulţi ochi spre Cer! Aşa, ca-ntr-o rugăciune de ajutor! Ca ...
Cică după aceste alegeri va să avem de toate! Mai ales boi! Mai ales cimitire! Şi gratis-gratis lemne pentru sicrie! Sicrie cu două camere chiar! Şi cu garanţie cât vrea mortul! Şi locuri de veci cu termen de valabilitate funcţie de cât doreşte clientul! După figurile care se anunță a fi pe marele și micul afişaj stradal, îmi vine să le plâng de milă candidaţilor la Capră! Numai când mă gândesc la efortul pe care-o să-l facă dumnealor, mă apucă râsu-plânsu! Încă ...
Ieșim! Plecăm! Mergem! Brusc, domnul A. Ghiuţă se oprește și începe să se întreacă pe Sine! Porneşte maculatorul, plaivazul chimic şi glasnicele... şi auzim:„Ce curat mătură măturătoarea asta frumoasă! în mâinile ei, mătura-i sceptru! şi ea, măturătoarea, miroase a cântece pornite din depărtare, tocmai din tei!Ce dezordine şi ce mizerie ştie să facă omul! omul: cest gunoi cosmic pe stradă, cest animal ratat la facerea lumii, când demiurgul nici măcar nu voia s ...
A. Ghiuţă deschide uşa cubului şi iese! Ies şi eu! Iese şi Mutelcă! Tocmai când să deschidem şi uşa sferei, auzim dinspre urmă: „Ieri a fost ziua de naştere a lui Nichita Stănescu! Au trecut exact opt zeci şi trei de ani pământeşti de atunci, de când Vulturul Blond a fost născut (a fost trimis) pentru ca să salveze Poezia din ghearele proletcultismului împins până la paroxism, până la demenţă, să repare Metafora, să îndrepte Metonimia şi Sinecdoca, să ne aducă ...
Da! cu cât te îndepărtezi mai mult de mine, cu atât mai mult crezi că-s viu, din ce în ce mai viu, viu de tot, viu fără nici o posibilitate de scăpare în moarte! cu cât te apropii mai mult de mine, cu atât mai mult crezi că nu-s viu, din ce în ce mai ne-viu, ne-viu de tot, fără nici o posibilitate de scăpare în viaţă! cine nu-i în stare să creadă, n-are decât să încerce! să se îndepărteze de Sine, spre exemplu, şi o să constate cât de viu poate fi, ori să se apro ...
