acolo, în pădurea cu salcâmi,/ acel atunci şi-acuma lăcrămează - ce ochi frumoşi parcă (nu) spun să tac/ prin freamăt rar şi duioşie deasă! am ce să zic (din locul meu naiv)/ de/spre această mi(ti)că făptură în cest abstract/concret simfonic pur?!/... plânge şi tace, rabdă şi îndură şi cred că vrea să-(mi) dea de priceput,/ însă nu pot a şti (şi-a înţelege) de unde, unde, până când şi cum/ o stare caldă într-o lume rece (!?) lumina ei peste-adumbrirea me ...

Am început să cred că nu mai am/ răbdare pân-acolo, tocmai undese spune şi se scrie că-i frumos,/ uşor, aşa, cu lux de amănunte,că-i pur şi simplu tot, şi toate-s vii,/ şi primitoare cum biblioteca,şi cum doar cartea-cartea poate fi.../ şi nimeni nu-i nici alfa, nici omega!Am început să cred că n-am avut/ nimic din toate-acestea, niciodată,dar am trecut biruitor prin fals,/ spre-o steauă totdeauna-ndepărtată,spre-un capăt mincinos şi lustruit/ încet, cu zel, cu lux de a ...

Moto: "dumnezeule, ce fel de sâmbătă începi în această dimineaţă repetitivă şi indiferentă,/ ce fel de nimic locuitor în mişcare pândeşte să smulgă floarea de colţ şi floarea de câmp din legendă,/ pe când eu stau umplut cu sine, horpăit de iluzii şi naiv până dincolo de zare,/ în loc să-ţi bat mănuşa în poarta cerului şi să (nu)-ţi mulţumesc nici o dată pentru această întâmplare" (Iolanda Cremene)(!) fii foarte atentă,asta-i ultima clipă când mai poţi ...

!nimic nu ştiu să spun despre iertare,nimic nu ştiu să spun despre păcat –absenţa ta miroase a cianură,toţi ochii tăi din ochi alunecad!!nimic mai sfânt, nimic mai fără moartenu poate fi-nainte şi-napoi,decât prezenţa ta devastatoarecând ochii nu erau aşa de goi!!nimic nu trece şi nimic nu poateîntuneca splendoarea de atunci,când poezia ta venea la minecu păsări calde şi cu păsări lungi!!nimic nu este mai târziu ca viaţacând ochii mei mai sunt aşa de goi,când nu p ...

(!) secretul se-ntâmplă în râpa cea mare,în râpa cea mică, în visuri...şi-n urmede păsări prin aer...şi-n gânduri rămaseacolo, s-adune, să scadă, să scurmeprin umbre uscate, prin plânsuri uscate,prin strigătul mamei cu inimă frântăcând susul nu dă nici o clipă de ploaieşi tata se-ndeamnă cu cerul la trântă (!) (!) s-aude, se vede-n sub/straturi...se aflăcă taina aceasta-i zidită cu morţiicând mâinile lor îndreptau adâncimeadin templul iubirii, din lemnele po ...

am coborât?... ori am căzut din cer?mă tem că n-am să aflu niciodată!citesc ce-au spus deştepţii... şi mai spersă văd ce fel de mamă şi de tatăau socotit că trebuie s-ajungpe sfera asta cu deşertăciune,să cred că merg pe lat când merg pe lung -minciună-ntre răsare şi apune!am fost născut? ori m-am născut? nu ştiu,nu am răspuns la nici o întrebare!o fi devreme?... ori o fi târziu?încerc nabucodonosorizare,încerc o mie şi încă o noapte,încerc pierpătrat şi doip ...

Sigur că da! Cu picioarele pe jos merg spre Nord! N-am cum să merg în alt fel! Că doar n-am să mă sui cu grădina-n troleibuz! Deşi ar cam trebui să miroase a grădină (măcar oleacă, să nu te sufoci, dacă mai mult nu se poate) şi-n troleibuz, şi-n autobuz...!... nu numai a rachiu şi usturoi, nu numai a sudoare de mâna întâia, dar şi de mâna a doua...!... nu numai a râgâială şi a slin de neam prost...!... Da, nu-i aşa grea grădina (suspendată) pe umăr, dar nici Nordul ...

(pentru cititoarea Emilia Chiriță - Respect!) fluture şi flutură/ vise vi se scuturăvi se-mparte zboru-n două/ cu tăiş de lună nouăcu tăiş de lună plină/ aripile prin grădinăvi se-mpart la miez de floare/ tocmai tămăduitoarede alean şi de haihuia/ tuturor şi-a nimănuiade urât şi de mâhnire/ că nu-i nimeni să mai mirede zadar şi amărâre/ când vi-i viaţa pe târâreeu vă cer duminică/ silnică şi zilnicăla plecaţii până-n zare/ după firea următoarecând va ...

(pentru cititoarea Maria Dumitriu - Respect!) Spune-mi, dacă eşti acolo: se aude, se-nţelege cum se-mpiedică plecarea de sfârşitul unui vis, cum această stare-n taină e din ce în ce mai rece şi cum bate-n ceasuri totul, ce am zis şi nu am zis despre mine, despre tine... şi mă-ntreabă despre suflet: cât mai are din lumină, cât mai poate fi deschis??? Spune-mi, dacă eşti acolo: se-nţelege, se aude cum se-mpiedică sosirea de-nceputul unui vis, când această lume oarbă toarn� ...

!aşa am crezut întotdeauna: trebuie să existe Cinevacare merită cel mai frumos poem scris vreodată,care aşteaptă o lacrimă sintactică şi morfologică:un fel de iubire desenată pe nisip sau pe zăpadă!!aşa am crezut întotdeauna: Cineva trebuie să înţeleagăde unde începe cercul, când se ştie că nu are sfârşit,unde se sfârşeşte cercul, când se ştie că nu are început,şi cum lumina se îndoaie când ferestrele se închid!!aşa am crezut întotdeauna: cum nu există vir ...